ICCJ. Decizia nr. 2456/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 565/ C din 24 februarie 2004, pronunțată în ședința publică din 24 februarie 2004 de Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta SC I.T.S. SA, împotriva pârâților L.E. și L.C.A., domiciliați în Sibiu, S.V. și R.P. domiciliați în București, în sensul că a obligat pe pârâți la plata în solidar a sumei de 861.519.664 lei cu titlu de prejudiciu patrimonial. De asemenea au mai fost obligați pârâții la plata în solidar în favoarea reclamantei a sumei de 31.115.393 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență, că pârâții, în calitatea de administratori, nu și-au îndeplinit atribuțiile conferite prin Legea nr. 31/1990 și actele constitutive ale societății, iar reclamanta a dovedit că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale (faptă, prejudiciu, culpă și raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu).
Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 180/ A din 31 mai 2004, a anulat ca netimbrat apelul formulat de pârâții L.E., L.C.A., I.D., S.V. și R.P., împotriva sentinței civile nr. 565/ C din 24 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că deși apelanților le-a fost pus în vedere prin citațiile primite la data de 20 mai 2004 să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 28.225.393 lei și timbru judiciar în valoare de 50.000 lei, nu s-au conformat acestor dispoziții. Neîndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru la termenul stabilit se sancționează cu anularea ca netimbrată a cererii, potrivit dispozițiilor imperative cuprinse în art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997. Același regim sancționator este aplicabil și pentru neplata valorii timbrului judiciar, în condițiile reglementate de O.G. nr. 32/1995.
împotriva deciziei civile nr. 180/ A din 31 mai 2004, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, a promovat recurs pârâtul L.E., care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul că a fost citat greșit pentru termenul când a fost soluționată cauza la 31 mai 2004, la adresa din Sibiu, când în realitate adresa corectă era cea din Sibiu, invocând ca temei de drept al recursului dispozițiile art. 299 și următoarele C. proc. civ.
înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de critica formulată în cererea de recurs, constată că aceasta este întemeiată, recursul urmând a fi admis pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că reclamanta, respectând dispozițiile art. 112 C. proc. civ., referitoare la cererea de chemare în judecată, a indicat în mod corect, adresa pârâtului L.E., domiciliat în Sibiu. Aceeași adresă a pârâtului L.E. se regăsește și în certificatul constatator din 5 februarie 2003, eliberat de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Sibiu. Alăturat cererii de recurs, pârâtul a atașat o copie a cărții de identitate, care menționează că L.E. este domiciliat în municipiul Sibiu, str. Lupeni.
Greșit a procedat instanța de apel atunci când a soluționat cererea de apel a pârâtului L.E., la data de 31 mai 2004, deoarece procedura de citare a fost efectuată la o altă adresă decât la cea care domicilia apelantul. Astfel conform procesului verbal din 20 mai 2004, rezultă că apelantul pârât L.E. a fost citat la adresa din str. Semaforului. Va fi dată o eficiență juridică maximă reglementărilor cuprinse în art. 88 alin. (1) C. proc. civ., care precizează că citația va cuprinde numele, domiciliul și calitatea celui citat, ale art. 90 alin. (1) C. proc. civ., din care reiese că înmânarea citației și a tuturor actelor de procedură se face la domiciliul sau reședința celui citat, cu raportare la art. 105 C. proc. civ., deoarece actele de procedură îndeplinite cu neobservarea formelor legale sunt nule, fiind pricinuite părții care a invocat-o o vătămare efectivă.
în acest context, pentru rațiunile juridice expuse, a admis recursul declarat de pârâtul L.E., împotriva deciziei civile nr. 180/ A din 31 mai 2004, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, pe care în temeiul art. 304 pct. 9, raportat la art. 312 pct. 5, a casat-o în parte, privind pe L.E. și a trimis cauza spre rejudecarea apelului, numai cu privire la acesta.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2451/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2410/2005. Comercial → |
|---|
