ICCJ. Decizia nr. 2451/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința comercială nr. 2131, pronunțată în ședința publică de la 12 februarie 2004 de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta R.G.A.B., cu sediul social în București, împotriva pârâtei SC F.C.I.Ș.S. cu sediul social în București, în sensul că a obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 146.325.725 lei, cu titlu de chirie restantă și a sumei de 1.467.746.190 lei, cu titlu de penalități de întârziere, precum și la plata penalităților de întârziere în continuare, până la achitarea integrală a debitului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că între reclamantă și pârâta SC F.C.I.Ș.S a fost încheiat contractul de închiriere din 8 decembrie 1992, având ca obiect închirierea Ș.B., iar ulterior între reclamantă și pârâta SC B.P. SA, reprezentată de aceeași persoană ca și prima pârâtă (I.V., în calitate de director general) a intervenit un act adițional nr. 512 din 7 aprilie 1994 la contractul inițial, prin care părțile au majorat valoarea chiriei și au convenit ca aceasta să se recalculeze trimestrial, conform art. 2 din H.C.L.M.B. nr. 119 din 25 noiembrie 1993.
Prin înscrisul aflat la dosar, pârâta SC B.P. SA a solicitat reclamantei ca începând cu trimestrul IV al anului 2000 să emită facturile de chirie pentru Ș.B. pe firma SC F.C.I.Ș.S.
De asemenea s-a mai apreciat că raporturi contractuale au intervenit numai între reclamantă și pârâta SC F.C.I.Ș.S., cu motivarea că actul adițional la contractul nr. 160 din 8 decembrie 1992 a fost încheiat de reclamantă cu pârâta SC B.P. SA, ținând seama de împrejurarea că reprezentantul legal al acestei pârâte este una și aceeași persoană care a reprezentat și pârâta SC F.C.I.Ș.S., la data încheierii contractului de închiriere, precum și de faptul că între cele două pârâte a intervenit un contract de asociere, nedepus la dosar dar despre care se face vorbire în corespondența părților. în lipsa unei dispoziții contractuale exprese se poate considera că pârâta SC B.P. SA a acționat la încheierea actului adițional ca un mandatar al celeilalte pârâte, între reclamantă și SC B.P. SA neexistând raporturi contractuale directe.
De altfel, asocierea dintre cele două pârâte a fost realizată cu respectarea dispozițiilor cap. IV, art. 10, lit. d), în capitolul V din contractul de închiriere prevăzându-se că subînchirierea în totalitate sau în parte a bunului închiriat sau cesiunea contractului de închiriere unui terț, este permisă numai cu acordul proprietarului. Mai mult, la concilierea directă care a avut loc între reclamantă și pârâta SC F.C.I.Ș.S., pârâta prin reprezentantul său legal a recunoscut debitul datorat de 146.325.725 lei, solicitând ca reclamanta să renunțe sau să micșoreze suma reprezentând penalități calculate conform bazei.
Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 457 din 28 octombrie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă SC F.C.I.Ș.S., împotriva sentinței comerciale nr. 2131 din 12 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în contradictoriu cu intimata reclamantă R.G.A.B.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că între intimata R.G.A.B. și intimata-pârâtă SC B.P. SA nu există raporturi contractuale directe, în cauză nefăcându-se dovada cedării în vreun fel de către vreuna din părțile contractului de închiriere a drepturilor sau obligațiilor asumate.
în lipsa unei dispoziții exprese contractuale, în mod corect instanța de fond a apreciat că pârâta SC B.P. SA a acționat la încheierea actului adițional cu un mandatar al SC F.C.I.Ș.S.
Referitor la recurenta pârâtă, aceasta datorează în baza contractului de închiriere din 8 decembrie 1992 și a actului adițional din 7 aprilie 1994, chiria restantă pe perioada în litigiu și penalitățile contractuale, debitul fiind confirmat la plată de însuși recurentă la concilierea directă și ulterior prin procesul verbal de stingere a datoriilor.
Prescripția dreptului la acțiune invocată de recurentă nu operează în cauză, acțiunea fiind introdusă în termenul legal de 3 ani prevăzut de decretul nr. 167/1958, raportat la data scadenței datoriilor între SC B.P. SA și R.G.A.B., fiind invocate ca temei de drept al recursului dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ.
înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt întemeiate, recursul urmând a fi admis în limitele și considerentele care urmează.
Este de necontestat că reclamanta R.G.A.B., prin cererea de chemare în judecată a solicitat obligarea pârâtelor SC F.C.I.Ș.S. și SC B.P. SA, cu aplicarea art. 47 C. proc. civ., la plata sumei totale de 1.614.071.915 lei datorată cu titlu de chirie aferentă și penalități contractuale, fundamentând acțiunea pe obligații de plată ce izvorăsc din contractul de închiriere din 8 februarie 1992 și actul adițional din 7 aprilie 1994.
Din verificarea contractului din 8 decembrie 1992 încheiat între R.G.A.B. și SC F.C.I.Ș.S., rezultă că obiectul îl constituie închirierea Ș.B. cu fondurile fixe existente și suprafața de teren de 20.000 mp aferentă, fiind stabilite valoarea contractului și modalitatea de plată, durata, întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc, cu precizarea făcută în art. 11 că subînchirierea în totalitate sau în parte a bunului închiriat sau cesiunea contractului de închiriere unui terț va fi permisă numai cu acordul proprietarului și cu respectarea condițiilor cerute pentru închiriere.
Actul adițional din 7 aprilie 1994 la contractul de închiriere analizat anterior, a fost încheiat între reclamanta R.G.A.B. și SC B.P. SA, referindu-se la indexarea tarifelor de închiriere și la detalii de executare a contractului inițial.
Din motivarea cererii de chemare în judecată și actelor justificative în acest sens, rezultă că reclamanta a emis facturi către cele două firme asociate. De asemenea din corespondența părților, respectiv adresa din 20 decembrie 1994, înregistrată la R.G.A.B., pârâta SC F.C.I.Ș.S., precizează că s-a asociat cu SC B.P. SA, cu scopul unei bune desfășurări a activității descrisă în contractul de închiriere din 8 decembrie 1992, iar adresa din 27 martie 2000 înregistrată la R.G.A.B., pârâta SC B.P. SA, confirmă existența unui contract de asociere cu SC F.C.I.Ș.S.
Pentru corecta stabilire a situației de fapt și de drept, se impune a fi clarificate, sub toate aspectele, adevăratele raporturi juridice dintre părți, pe bază de noi probe care urmează a fi administrate.
Astfel, relevanță juridică deosebită o are actul de asociere dintre SC F.C.I.Ș.S. și SC B.P. SA, despre care chiar instanța de fond face referire, document care nu se află însă la dosarul cauzei.
în faza procesuală a apelului, conform încheierii din ședința publică de la 9 septembrie 2004, apelanta pârâtă SC F.C.I.Ș.S. a solicitat proba cu înscrisuri și interogatoriul intimatei, probe admise de instanță așa cum au fost cerute. Au fost depuse factura emisă de SC B.P. SA, cu o valoare de 414.347.523 lei din data de 30 septembrie 2000, către R.G.A.B. și procesul verbal de stingere a datoriilor încheiat între R.G.A.B. și SC B.P. SA. Deși în considerentele hotărârii instanței de apel, se menționează că s-a depus la dosarul cauzei factura și procesul verbal de stingere a datoriei, instanța nu s-a pronunțat asupra acestui mijloc de probă, în condițiile în care reclamanta R.G.A.B. nu a formulat nici întâmpinarea și nici nu a luat o poziție procesuală, raportat la probele noi administrate.
De asemenea, toate susținerile făcute de părți urmează a fi verificate, pentru a fi stabilite neîndoios atât întinderea drepturilor și obligațiilor conform documentației administrate, dar și a răspunderii care se impune în speță.
în acest context, pentru rațiunile juridice expuse, a admis recursul promovat de pârâta SC F.C.I.Ș.S., cu sediul în București, împotriva deciziei civile nr. 457 din 28 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, pe care în temeiul art. 304 pct. 9 și 10, raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ., a casat și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
| ← ICCJ. Decizia nr. 245/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2456/2005. Comercial → |
|---|
