ICCJ. Decizia nr. 2466/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 16919 din 19 decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC C.H.H. SRL București în contradictoriu cu pârâta A.N.T.T.Ș. București, ca neîntemeiată, motivat de faptul că probele nu relevă aplicarea art. 998-999 C. civ., în speță cât timp fapta ilicită nu a fost săvârșită de către pârâtă.
împotriva sentinței pronunțate la fond a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelanta reclamantă a susținut în criticile sale că instanța de fond nu a analizat toate probele administrate în cauză, luând în considerare susținerea intimatei din interogatoriu că nu a oprit furnizarea apei menajere, furnizând-o până la cota de avarie în perioada 14 - 30 august 2002, pentru a efectua reparațiile. Ori, din probele aflate la dosar rezultă că oprirea apei chiar și până la cota de avarie s-a făcut până la 30 august 2002 și nu până la 19 august 2002, cum greșit a reținut instanța de fond.
S-a mai susținut că instanța de fond nu a luat în considerare nici concluziile expertizei, pentru că se pronunță pe o certitudine și nu pe o posibilitate. Ori expertiza arată cauza inundației, respectiv culpa mecanicului P.L. și ca atare apelanta nu are legătură cu inundația iar intimata nu avea dreptul să-i oprească apa menajeră și s-o oblige la efectuarea reparațiilor, lăsând clienții pe perioada de vară fără apă.
Totodată a criticat soluția fondului și în privința ignorării altor probe administrate în cauză, care făceau dovada culpei intimatei, probe ce relevă cheltuielile efectuate cu reparațiile aferente etajului, în sumă de 45.735.921 lei.
Cât privește cheltuielile de judecată, de asemenea apelanta a criticat sentința, susținând că instanța a luat act de renunțarea la acestea, ceea ce în fapt nu s-a întâmplat.
Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 338 din 22 iunie 2004, a respins apelul ca nefondat. A anulat, ca netimbrată, cererea apelantei privind reactualizarea pretențiilor.
în motivarea acestei soluții s-a reținut că apelanta reclamantă nu a făcut dovada îndeplinirii condiției vizând săvârșirea de către intimata pârâtă a faptei ilicite și nu că apelanta nu ar fi dovedit fapta ilicită, respectiv oprirea în mod abuziv a furnizării apei menajere în perioada 14 - 30 august 2002.
Ori oprirea apei menajere chiar până la cota de avarie nu a fost un gest abuziv că scopul a fost acela de a efectua remedierile la etajul afectat de inundații produsă din culpa mecanicului și nicidecum din vina intimatei, care a fost victima inundației. Instanța mai reține că apelanta trebuia să se îndrepte împotriva celui ce a produs această inundație, provenită de la etajul situat deasupra spațiului ocupat de intimată, astfel că apelanta are legătură cu incidentul, iar pentru degradările produse intimatei trebuia să se regreseze de la persoana aflată în culpă și nu de la intimată.
Cu privire la pretențiile apelantei solicitate cu titlu de plată a lucrărilor de remediere, instanța de control judiciar a reținut că bine a procedat instanța de fond respingându-le în sensul că pe de o parte facturile de plată nu au fost depuse la dosar, iar pe de altă parte, neexistând fapta ilicită în sarcina intimatei nici cheltuielile cu reparațiile nu-i puteau fi imputate.
Referitor la ultima critică, cea privind cheltuielile de judecată, instanța de apel a înlăturat-o cu motivarea că instanța de fond atunci când a reținut "ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată" s-a referit la pârâtă și nicidecum la reclamantă.
Capătul de cerere privind reactualizarea pretențiilor a fost anulat ca netimbrat, chestiunea timbrajului prevalând asupra renunțării apelantei la acest capăt.
împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a declarat recurs reclamanta SC C.H.H. SRL București, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 și art. 303 C. proc. civ.
Recurenta și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Criticile formulate de recurentă vizează aplicarea greșită a dispozițiilor art. 998-999 C. civ., temei pe care recurenta și-a întemeiat acțiunea.
în dezvoltarea acestei critici s-a susținut că oprirea apei menajere de către intimată a fost un abuz, o faptă ilicită și nu o necesitate cum au reținut instanțele de judecată. Expertiza tehnică a demonstrat acest fapt, dar în soluționarea cauzei nu s-a ținut cont de concluziile acesteia.
Hotărârea este nelegală și netemeinică și pentru că au fost respinse pretențiile în sumă de 45.735.921 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de remediere, pe motiv că nu s-a făcut dovada acestei plăți. Recurenta arată că a produs probe în acest sens și în fața instanței de apel, înmânate și intimatei, probe ce au constat în contractul de comandă al lucrărilor cu firma SC E. SRL, proces-verbal din 30 august 2002 și două facturi.
Un ultim aspect de nelegalitate invocat de recurentă este cel privitor la cheltuielile de judecată, critica fiind reiterată din faza de judecată a apelului.
Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului, iar pe fond admiterea acțiunii.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Curtea reține că în fapt la data de 13 august 2002 la etajul 6 al imobilului situat în București, Șoseaua Viilor, etaj ocupat de reclamantă s-a produs o inundație, ca urmare a neglijenței mecanicului de serviciu, astfel cum rezultă din susținerile părților cât și din conținutul raportului de expertiză tehnică instalații. Ca urmare a inundației au fost afectate încăperile pârâtei aflate la etajul 5 în imobil, spații remediate de către reclamantă, în baza unui contract cu o firmă de construcții. Lucrările au fost efectuate în perioada 26 august - 30 august 2002.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata prejudiciului cauzat în urma sistării furnizării apei în perioada 14 august - 30 august 2002, constând în contravaloarea contractelor neonorate de reclamantă și contravaloarea reparațiilor efectuate la etajul 5, răspundere întemeiată pe prevederile art. 998-999 C. civ.
Din examinarea lucrărilor dosarului, Curtea reține prin prisma criticilor formulate de recurentă că motivul de modificare al hotărârii, indicat ca fiind pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., nu se susține având în vedere următoarele:
Potrivit art. 998-999 C. civ., pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, existența unui raport de cauzalitate, precum și vinovăția celui ce a cauzat prejudiciul.
în speță, reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii primei condiții, pârâtei nu i se poate reține săvârșirea unei fapte ilicite întrucât s-a dovedit că oprirea apei menajere nu a fost un abuz din partea acesteia, ci s-a datorat necesității reducerii furnizării apei la cota de avarie, pentru a permite remedierea degradărilor cauzate cu acest prilej, de către reclamantă.
în mod corect, instanța de judecată a reținut constatările raportului de expertiză, în aprecierea certitudinii aspectelor enunțate, mai puțin a celor de la pct. 6-21, dat fiind faptul că la data întocmirii raportului (martie 2003) expertul nu putea constata "închiderea și sigilarea robineților de trecere" ci cel mult putea enunța posibilitatea tehnică a efectuării acestei proceduri.
Nici critica privind respingerea nefondată a contravalorii lucrărilor de reparații nu poate fi primită, având în vedere că reclamanta nu a produs dovezi în acest sens, dar mai mult, neexistând o faptă ilicită în sarcina pârâtei, aceasta nu poate fi responsabilă de achitarea facturilor.
Cât timp, producerea inundației a fost dovedită a fi din culpa mecanicului de serviciu și cât timp acesta nu a fost chemat în judecată, reclamanta nu poate pretinde în cadrul procesual dat, despăgubiri de la pârâtă, creând calea unei acțiuni în regres împotriva persoanei fizice.
Cât privește cheltuielile de judecată, motiv de recurs invocat de reclamantă, Curtea reține că în dispozitivul hotărârii de fond sintagma "ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată" privește neîndoielnic pârâta în cauză, care având câștig de cauză ar fi putut solicita aceste cheltuieli, astfel că și acest motiv este nefondat.
Față de aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 teza 2 C. proc. civ., a respins recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2467/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2412/2005. Comercial → |
|---|
