ICCJ. Decizia nr. 2479/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin încheierea pronunțată în camera de consiliu de la data de 10 noiembrie 2003, Judecătoria sector 3 București, a respins cererea de încuviințare silită imobiliară formulată de C.E.B. din cadrul B.I.R., bancă în faliment, prin lichidator SC M.S. SA București, prin executor bancar B.P., la cererea creditorului B.I.R., împotriva debitorului SC A.I. SRL, comuna Popești Leordeni.
Pentru a se pronunța astfel s-a reținut că din actele depuse la dosar nu rezultă că imobilul situat în str. Invenției, a fost afectat să garanteze restituirea creanței de 69.016.100.245 lei, ci restituirea sumei de 1.187.253.136 lei izvorâtă din contractul de credit din 8 iunie 1998 (datorie preluată de SC P. SRL, prin contractul de locație din 30 septembrie 1999. întrucât societatea creditoare nu a depus la dosar convenția de preluare a datoriei din 24 august 1999 și nici dovezi pentru suspendarea sau întreruperea cursului prescripției dreptului de a cere executarea silită a creanței din contractul de novație din 30 septembrie 1999, cererea a fost respinsă.
împotriva acestei încheieri a declarat apel creditoarea B.I.R., bancă în faliment, prin lichidator.
La termenul din 25 mai 2004, reprezentantul apelantei a depus la dosarul cauzei adresa O.R.C., la solicitarea instanței, din care rezultă că firma intimată nu are sediu, ca urmare a expirării contractului de închiriere și că s-a declanșat procedura prevăzută de Legea 64/1995.
Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin încheierea din 12 octombrie 2003, a suspendat judecata apelului creditoarei, cu motivarea că în cauză sunt incidente prevederile art. 35 din Legea 64/1995.
La data de 12 noiembrie 2004, creditoarea B.I.R. prin lichidator SC M.S. SA a declarat recurs împotriva încheierii mai sus menționate, solicitând schimbarea în totalitate a acesteia, în sensul anulării hotărârii de suspendare a apelului.
în motivarea cererii, recurenta a susținut că în mod greșit instanța de judecată a suspendat judecarea apelului, întrucât prevederile art. 35 din Legea 64/1995, nu pot fi aplicabile în speță, câtă vreme debitoarea este garant ipotecar în raport cu banca, iar art. 1790 C. civ., acordă creditorului ipotecar un drept de preferință asupra imobilului.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 35 din Legea 64/1995 "de la data deschiderii procedurii se suspendă toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale".
în speță, debitoarea SC A.I. SRL Popești Leordeni, prin lichidator O.E. se află în procedura de faliment, astfel încât îi sunt aplicabile prevederile articolului mai sus evocat.
Motivarea recurentei în sensul că ipoteca este un drept real accesoriu și nu un drept de creanță, deci nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 35, nu poate fi primită, având în vedere că prin valorificarea garanției imobiliare, creditorul urmărește a-și îndestula creanța pe care o are de încasat în contul împrumutului acordat, prin urmare finalitatea executării silite a ipotecii o constituie tot un drept de creanță.
De altfel, potrivit art. 43 alin. (1) din Legea 64/1995 republicată, creditorul titular al unei creanțe formulate cu ipotecă, gaj sau altă garanție mobiliară ori drept de retenție, de orice fel, poate solicita judecătorului sindic ridicarea suspendării menționate la art. 42 (fost 35) din aceiași lege, cu privire la creanța sa și valorificarea imediată, în cadrul procedurii a bunului asupra căruia poartă garanția.
Ca atare, a constatat că recursul a fost nefondat, în temeiul art. 312 teza 2 C. proc. civ., Curtea l-a respins ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2474/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2467/2005. Comercial → |
|---|
