ICCJ. Decizia nr. 2857/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2857/2005
Dosar nr. 10220/2004
Şedinţa publică din 13 mai 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 14 februarie 2000, reclamanţii W.I.G. şi M.H.H., au chemat în judecată pe pârâţii SC B.C. SRL, P.M.S. şi SC A.T.T. SA Sighişoara, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că prin hotărârea nr. 817 din 1 mai 1998 a Comisiei Judeţene de Aplicare a Legii nr. 112/1995, s-a dispus restituirea în natură a corpului A din clădirea situată în Sighişoara str. Horia Teculescu, în favoarea lui W.H. să se constate că la data de 26 mai 1998 pârâtele au organizat o licitaţie publică pentru închirierea suprafeţei de 58,50 mp din clădirea cu destinaţie din spaţiu comercial, dată la care pârâta SC B.C. SRL a adjudecat spaţiul şi a încheiat contractul de închiriere din 3 iunie 1998, cu toate că se dispusese restituirea în natură, să se constate nulitatea absolută a contractului de închiriere din 3 iunie 1998 a licitaţiei, să se dispună anularea acestora şi evacuarea necondiţionată a pârâtei SC B.C. SRL, să se dispună obligarea în solidar a pârâtelor la plata sumei de 36 milioane lei cât şi constatarea că pârâta SC B.C. SRL a făcut unele lucrări de amenajare a spaţiului fără acordul reclamanţilor şi să se dispună obligarea acesteia să readucă pe cheltuială proprie, spaţiul în situaţia anterioară.
Tribunalul Mureş prin sentinţa civilă nr. 407 din 13 februarie 2004, a admis în parte acţiunea reclamanţilor şi s-a dispus restituirea în natură a corpului A de clădire din Sighişoara în favoarea lui W.H., a constatat că la data de 26 mai 1998 pârâtele 2 şi 3 au organizat o licitaţie publică pentru închirierea suprafeţei de 58,50 mp din clădire cu destinaţie de spaţiu comercial, dată la care pârâta 1 a adjudecat spaţiul şi a încheiat contractul de închiriere din 3 iunie 1998, constatând şi nulitatea absolută a contractului de închiriere şi a licitaţiei. S-a mai dispus evacuarea necondiţionată a pârâtei SC B.C. SRL din spaţiul menţionat, iar pârâtele SC A.T.T. SA Sighişoara şi P.M.S. au fost obligate în solidar să plătească reclamanţilor daune în cuantum de 41.990.943 lei, fiind disjuns petitul privind pretenţiile formulate în contradictoriu cu pârâta SC B.C. SRL făcându-se aplicarea art. 35 din Legea nr. 64/1995. Constatând că pârâta SC B.C. SRL a efectuat lucrări de amenajare a spaţiului fără acordul reclamanţilor s-a dispus obligarea în solidar a pârâţilor să readucă spaţiul în situaţia anterioară pe cheltuiala acesteia. A fost respins petitul privind daunele cominatorii şi s-a respins şi cererea reconvenţională formulată de pârâta SC B.C. SRL prin lichidator.
În motivarea soluţiei date, instanţa de fond a reţinut că Hotărârea Comisiei judeţene de restituire a imobilului a fost comunicată P.M.S., proprietara imobilului până la data restituirii, la 3 iulie 1998 şi aceasta a transmis la rândul său către SC A.T.T. SA Sighişoara, care avea calitatea de administrator, lista hotărârilor rămase definitive întemeiat pe prevederile Legii nr. 112/1995 republicată, printru care şi cea emisă în favoarea reclamanţilor, fiind înregistrată la data de 21 octombrie 1998.
Licitaţia pentru închirierea spaţiului a avut loc la data de 26 mai 1998, contractul de închiriere s-a încheiat la data de 3 iunie 1998, dată la care chiriaşa a ocupat spaţiul.
S-a respins apărarea pârâtelor P.M.S. şi SC A.T.T. SA Sighişoara, cum că ar fi de bună credinţă deoarece la data organizării licitaţiei nu a avut cunoştinţă de existenţa hotărârii de restituire, deoarece lista spaţiilor supuse licitaţiei se întocmeşte de comisia celor două pârâte apoi la data de 25 iulie 1996 a fost înregistrată cererea de restituire a imobilului, propunere făcută de Comisia locală din care făcea parte şi primarul în calitate de preşedinte şi reprezentantul SC A.T.T. SA ca membru al comisiei, fiind de restituire în natură.
Instanţa de fond a reţinut că cele două pârâte aveau obligaţia să clarifice situaţia juridică a imobilului înainte de scoaterea lui la licitaţie. Totodată văzând prevederile art. 22 alin. ultim din Legea nr. 112/1995 se justifică cererea privind nulitatea contractului de închiriere.
S-a considerat întemeiat şi capătul de cerere privind plata chiriei, iar suma de 29 milioane lei, reprezentând contravaloare îmbunătăţiri cade în sarcina noilor proprietari, pârâtele având obligaţia să readucă imobilul în starea iniţială.
Cererea privind plata daunelor cominatorii a fost respinsă motivat de faptul că potrivit art. 580 ind. 3 C. proc. civ., există modalitatea ca o persoană să poată fi constrânsă la îndeplinirea unei obligaţii.
Împotriva soluţiei instanţei de fond au promovat apel atât reclamanţii cât şi pârâţii.
Reclamanţii au invocat faptul că întâmpinarea pârâtei în mod eronat a fost reţinută ca o cerere reconvenţională, fiind netimbrată şi nesusţinută.
Apelanţii-reclamanţi susţin că este nelegală obligarea proprietarilor la plata contravalorii lucrărilor executate de chiriaş în condiţiile în care spaţiul a fost scos la licitaţie cu încălcarea legii, iar investiţia nu se regăseşte în contabilitate suma fiind determinată prin expertiză, iar cheltuielile pretins efectuate cad în sarcina proprietarului.
Apelanta-pârâtă P.M.S. a cerut respingerea acţiunii motivând că la data la care i-a fost comunicată Hotărârea nr. 817/1998 contractul de închiriere era în derulare şi că, la data încheierii protocolului de predare-primire din 15 martie 1999, în mod eronat pârâta SC A.T.T. SA a predat şi spaţiul cu altă destinaţie decât de locuinţă din corpul A de clădire, spaţiu care trebuia să rămână mai departe proprietatea statului.
În apelul formulat de către SC B.C. SRL prin lichidator, se critică soluţia instanţei de fond prin care a fost obligată să readucă spaţiul în situaţia anterioară întrucât efectuarea lucrărilor de amenajare a fost justificată de existenţa contractului de închiriere.
Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 128 din 13 iulie 2004 a admis apelurile, a schimbat în parte sentinţa civilă criticată şi pe fond a respins cererea reconvenţională formulată de pârâta SC B.C. SRL înlăturând obligarea reclamanţilor la plata sumei de 29 milioane lei contravaloare lucrări executate.
A respins totodată cererea reconvenţională cu obligare în solidar a pârâtelor la readucerea spaţiului pe cheltuială proprie în situaţia anterioară.
În motivarea soluţiei date instanţa de control judiciar a reţinut că P.M.S. nu se poate prevala de faptul că i s-a adus oficial la cunoştinţă Hotărârea nr. 817 din 6 mai 1998 doar la data de 3 iulie 1998, atâta timp cât prin răspunsul la interogatoriu recunoaşte că la data licitaţiei ştia că imobilul a fost propus pentru restituire, iar regulamentul de organizare a licitaţiei la pct. 2 rezultă că lista spaţiilor supuse licitaţiei se întocmeşte de comisia comună, consiliul local, SC A.T.T. SA.
Prin urmare, precizează instanţa de apel, exista obligaţia rezolvării prealabile a situaţiei juridice a imobilului în litigiu, iar pe de altă parte potrivit art. 21 din regulamentul precizat, modificările, îmbunătăţirile şi reparaţiile curente îl privesc pe chiriaş care nu va solicita nici o despăgubire pentru acestea, iar cheltuielile legate de punerea în funcţiune a spaţiului nu se pot compensa cu chiria.
S-a mai reţinut că raţionamentul juridic al primei instanţe este corect în ceea ce priveşte soluţionarea petitului privind daunele precum şi daunele cominatorii care ţin de obligaţia de a face şi nu de a da o sumă de bani.
Cu petiţiile înregistrate sub nr. 1819 din 1 septembrie 2004 au declarat recurs reclamanţii şi pârâta P.M.S. criticile vizând aspecte de nelegalitate, prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Reclamanţii susţin că în mod greşit instanţa de apel a reţinut că dată fiind clauza din protocolul de predare-primire a imobilului încheiat la data de 15 martie 1999, conform căruia ambele părţi au acceptat preluarea acestuia „în starea în care se află în momentul de faţă" nu mai acţionează obligarea predării în starea iniţială atâta timp cât acesta nu poate fi folosit în conformitate cu destinaţia ce urmează a o da invocând dispoziţiile art. 998 C. civ.
De asemenea se critică şi reţinerea de ambele instanţe a dispoziţiilor art. 580 ind. 3 C. proc. civ., cu privire la daunele cominatorii motivat de faptul că acest text reglementează procedura în cazul existenţei unui titlu executoriu care nu poate fi executat.
Pârâta P.M.S. susţine că în mod eronat s-a susţinut că odată făcută propunerea de restituire avea obligaţia să clarifice situaţia juridică a imobilului înainte de a-l scoate la licitaţie, deoarece comisia locală făcea doar propuneri, neavând competenţa şi nici obligativitatea în această privinţă, cea care decide este comisia Judeţeană.
De asemenea susţine că instanţele au omis faptul că la data la care s-a organizat licitaţia şi a fost adjudecat spaţiul, statul Român era încă proprietarul imobilului, astfel încât nu exista nici un impediment pentru a nu organiza licitaţia.
Recursurile sunt nefondate.
În ce privesc criticile reclamanţilor, privind soluţia instanţei de respingere a capătului de cerere privind readucerea spaţiului în situaţia iniţială se reţine că investiţiile executate de către SC B.C. SRL s-au realizat în baza contractului de închiriere, ca fiind necesare şi utile, iar în conformitate cu prevederile art. 21 din convenţia încheiată, îmbunătăţirile şi reparaţiile curente îl privesc pe chiriaş.
Pe de altă parte la data de 15 martie 1999, când s-a semnat protocolul de predare-primire, reclamanţii au acceptat predarea şi reluarea spaţiului în starea în care se afla în momentul predării.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind daunele cominatorii, acestea nu sunt justificate atâta timp cât nu se impune repunerea imobilului în situaţia anterioară.
De reţinut însă că acestea sunt sume de bani pe care debitorul obligaţiei de a face sau a nu face este obligat să le plătească până la executarea în natură a obligaţiei.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, în această cale de atac recurenţii-reclamanţi au solicitat daune cominatorii, făcând o confuzie a acestora cu daunele interese ce reprezintă suma echivalentă cu chiria licitată de la data notificării contractelor şi până în septembrie 2003 actualizată cu rata inflaţiei, sume de care a beneficiat prin soluţiile pronunţate.
În ce privesc criticile pârâtei P.M.S., acestea apar ca nefondate, actele dosarului relevând reaua credinţă a acesteia.
Astfel la data organizării licitaţiei şi încheierii contractului de închiriere prin hotărârea nr. 817 din 6 mai 1998 a comisiei judeţene Mureş de aplicare a Legii nr. 112/1995, imobilul din care a fost închiriat spaţiul în litigiu era deja restituit.
Aşa cum au reţinut şi instanţele inferioare în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) pct. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995 care, pentru apartamentele rămase libere, imobilul fiind preluat cu destinaţie de locuinţă la naţionalizare dispun „contractelor de închiriere încheiate pentru apartamentele prevăzute la alin. (1) lit. c), după eliberarea acestora le sunt aplicabile dispoziţiile legale, privind nulitatea actelor juridice, această sancţiune fiind dată şi de art. 44 din OUG nr. 40/1999.
De altfel recurenta a recunoscut la interogator că, ştia la data organizării licitaţiei că imobilul a fost propus de comisia locală pentru restituirea în natură.
Faţă de cele arătate se reţine că hotărârile au fost date cu respectarea întocmai a dispoziţiilor legale în materie, astfel că văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâta P.M.B. şi reclamanţii W.I.G. şi M.H.H., împotriva deciziei nr. 128/ A din 13 iulie 2004 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 13 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2856/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2861/2005. Comercial → |
|---|
