ICCJ. Decizia nr. 2884/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Tribunalul Vâlcea, prin sentința nr. 661 din 12 mai 2003 a respins cererea de revizuire formulată de SC S.A.A.F. SA București, împotriva sentinței nr. 198 din 1 martie 2001 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în contradictoriu cu SC T. SA Brașov.
Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că sentința a cărei revizuire se solicită nu face parte din categoria hotărârilor prevăzute de dispozițiile art. 322 C. proc. civ., și deci nu poate face obiectul revizuirii, întrucât a fost pronunțată în primă instanță și nu are caracter definitiv, fiind susceptibilă de apel, apel soluționat prin decizia nr. 444 din 27 iunie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Pitești.
A mai reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 7208C. proc. civ., întrucât acestea nu au caracter retroactiv. Curtea de Apel Pitești, prin decizia nr. 20 din 13 octombrie 2003, a respins apelul declarat de revizuientă ca nefondat.
Pronunțându-se astfel, instanța de apel a reținut că pot fi supuse revizuirii hotărârile de fond ale primei instanțe, pronunțate cu ocazia primei judecăți sau ca urmare a rejudecării fondului după casare, hotărârile de fond ale instanței de apel și hotărârile instanțelor de recurs care evocă fondul, ori sentința nr. 198 din 1 martie 2001, pronunțată de Tribunalul Vâlcea nu are caracter definitiv pentru că împotriva ei a fost exercitată calea de atac a apelului, soluționat de Curtea de Apel Pitești, prin decizia nr. 444 din 27 iunie 2002.
Nemulțumită de decizia pronunțată revizuienta a declarat recurs arătând că este nelegală deoarece, instanța de apel a respins apelul inclusiv cu privire la cererea de declinare a competenței, fără a motiva această soluție și există contradicție între aprecierile instanței prin care aceasta admisese că hotărârile de fond ale primei instanțe sunt hotărâri prin care se rezolvă fondul pretențiilor iar ulterior, a considerat că prin hotărârea a cărei revizuire se cere nu s-a rezolvat fondul cauzei.
Hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece prin sintagma "hotărâri rămase definitive în instanța de apel" legea nu înțelege decizia prin care a fost soluționat apelul ci hotărârea care, urmare a acestei soluții a rămas definitivă, respectiv sentința, pentru că revizuirea este o cale extraordinară de atac și în acest sens este și practica instanței supreme.
Recurenta și-a întemeiat criticile pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
Recursul declarat este nefondat.
Conform art. 322 alin. (1) C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs, atunci când se evocă fondul.
Pentru a fi susceptibilă de revizuire hotărârea atacată trebuie să fie definitivă adică a soluționat în totalitate litigiul.
în cazul de față, sentința nr. 188 din 1 martie 2001, pronunțată de Tribunalul Vâlcea nu era definitivă la data formulării cererii de revizuire, pentru că ulterior acestei date, SC S.A.A.F. SA București a declarat apel, care a fost soluționat de Curtea de Apel Pitești prin decizia nr. 447 din 27 iunie 2002. Nu este admisibilă revizuirea atâta timp cât părțile au posibilitatea exercitării căilor de atac.
în aceste condiții, prin respingerea cererii de revizuire și a apelului declarat de revizuientă, instanța de fond și respectiv instanța de apel au pronunțat hotărâri cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale ambele având în vedere că revizuirea este o cale extraordinară de atac.
Nici critica vizând dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu este neîntemeiată.
Prin cererea de apel, revizuienta a susținut că instanța de fond nu a invocat excepția necompetenței materiale a instanței în ședința publică și nu a pus-o în discuția părților și procedând astfel au încălcat principiul publicității și cel al contradictorialității.
Instanța de apel nu a răspuns la această critică pentru că instanța de fond, Tribunalul Vâlcea nu a ridicat o asemenea excepție de ordine publică și a soluționat cauza pe fond.
Cât privește motivele contradictorii la care se referă recurenta, acestea nu există deoarece în considerente instanța de apel a arătat, care sunt hotărârile ce pot fi supuse revizuirii și de ce sentința atacată cu revizuire nu îndeplinește aceste condiții.
Față de cele ce preced, Curtea în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3007/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5556/2005. Comercial → |
|---|
