ICCJ. Decizia nr. 2905/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea de chemare în judecată la Judecătoria Baia Mare sub nr. 4417 la data de 19 iunie 2003, C.I.E.J. M.M., investit cu cererea de executare silită a creditoarei SC E. SA, sucursala Baia Mare, a solicitat ca, în contradictoriu cu debitoarea C.N.M.P.N. R. SA și terțul poprit B.C.R. SA, sucursala Județeană Maramureș, instanța de judecată să dispună validarea popririi înființată prin adresa din data de 21 aprilie 2003 asupra conturilor pe care debitoarea le are deschise la terțul poprit până la concurența sumelor de 119.411.491.270 lei, reprezentând contravaloare energie electrică, 25.200.657.289 lei reprezentând penalități de întârziere, 149.383.775.578 lei, penalități de întârziere precum și în continuare până la achitarea integrală a datoriei.
în susținerea pretențiilor deduse judecății s-a arătat că terțul poprit s-a conformat doar parțial popririi înființate, încălcând dispozițiile art. 456 și art. 457 C. proc. civ.
Judecătoria Baia Mare prin sentința nr. 794 din 12 februarie 2004, a admis cererea și a validat poprirea înființată asupra fondului debitoarei deschis la terțul poprit până la concurența sumei de 224.772.982.734 lei și terțul poprit a fost obligat să execute poprirea în sensul indisponibilizării și plății către creditoare în limita acestei creanțe a sumelor de bani existente în cont.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că SC E. SA, sucursala Baia Mare, în calitate de creditoare, nu și-a îndeplinit obligația de plată a sumelor cuprinse în titlul executoriu, pe cale de consecință, fiind îndeplinite condițiile validării, procedându-se la înființarea popririi.
împotriva hotărârii primei instanțe a declarat apel creditoarea SC E. SA, sucursala Baia Mare.
Apelanta a arătat că instanța de fond a modificat ordinea de preferință prevăzută de art. 563 C. proc. civ.
Prin decizia nr. 567 din 30 noiembrie 2004, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondat, apelul.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut neîndeplinirea obligațiilor de publicitate a privilegiului conferit de lege de către creditoare.
împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs creditoarea SC E. SA, sucursala Baia Mare, recurenta neîncadrându-și motivele de recurs în vreunul din punctele art. 304 C. proc. civ.
Recurenta a criticat decizia pronunțată în apel, arătând că a fost dată cu aplicarea greșită a Legii nr. 99/1999, deoarece creditul acordat de intimata-terț poprit intimatei-debitoare nu are un rang superior de prioritate față de creanța creditoarei; de asemenea, recurenta a apreciat că hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pentru care instanța a decis că distribuirea sumelor din contul debitoarei s-a făcut în mod legal de către terțul poprit și nici motivele pentru care instanța de apel a hotărât că nu sunt încălcate dispozițiile art. 374 și art. 376 C. proc. civ., prin executarea de către terțul poprit a contractului de credit și a contractului de cesiune a fluxului de lichidități încheiate cu debitoarea. în continuare, recurenta a arătat ca nedovedită lipsa de disponibil în contul debitoarei deschis la terțul poprit.
Recursul creditoarei nu este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, din actele dosarului, se constată că, în mod corect, instanța de apel a reținut că debitorul urmărit nu are în contul deschis la terțul poprit fonduri proprii și soldurile creditoare ale conturilor reprezintă obiect al garanției imobiliare constituite în favoarea terțului poprit.
Mai mult, instanța de apel corect a reținut că, în temeiul dispozițiilor art. 36 alin. (1) din Legea nr. 99/1999, orice creditor care, fără a fi parte într-un contract de garanție, are un privilegiu prin simplul efect al legii, în cauză, O.G. nr. 23/2000, are prioritate asupra garanției reale a creditorului privind bunul în cauză, numai în momentul în care privilegiul îndeplinește condiția de publicitate prin înscrierea sa la arhivă sau prin posesia bunurilor.
Ori, creditoarea nu și-a îndeplinit obligația de publicitate a privilegiului conferit de lege așa că terțul poprit are prioritate să se îndestuleze în ceea ce privește obligația de rambursare a creditului acordat debitoarei.
în continuare, cum bine a apreciat instanța de apel, se constată că a fost făcută dovada alimentării contului debitoarei deschis la terțul poprit care a și efectuat plăți către creditoare (v. raportul de expertiză).
în consecință, întrucât criticile aduse hotărârii pronunțate în apel nu puteau fi primite, acestea neavând suport legal și nefiind dovedite, Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de creditoare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2897/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2931/2005. Comercial → |
|---|
