ICCJ. Decizia nr. 3007/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 1261/2003, Tribunalul Mureș a admis în parte acțiunea reclamantei A.P.A.P.S. și a obligat pârâta SC C. SA Târnăveni la plata sumei de 7.425.236 lei reprezentând dobânzi aferente dividendelor pe anii 1999, 2000 și a respins celelalte pretenții.
împotriva acestei sentințe, reclamanta a formulat recurs care a fost admis prin decizia nr. 749/R/2003 a Curții de Apel Tg. Mureș.
Prin această decizie s-a casat integral hotărârea și s-a trimis cauza spre rejudecare.
în rejudecarea fondului, Tribunalul Mureș, prin sentința nr. 206 pronunțată la 23 ianuarie 2004, a admis în parte acțiunea reclamantei A.P.A.P.S. și a obligat pârâta SC C. SA Târnăveni la plata sumei de 7.425.236 lei reprezentând dobânzi aferente dividendelor pe anii 1999, 2000, respingând celelalte pretenții.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în cadrul prezentei acțiuni se verifică numai calculul dividendelor pentru acțiunile preferențiale deținute de reclamantă deoarece verificarea condițiilor în care s-au emis aceste acțiuni se putea face numai pe calea unei acțiuni în anularea hotărârii A.G.A. prin care s-a dispus emiterea acesteia și anume hotărârea A.G.A. nr. 4/1999 neatacată.
împotriva sentinței, reclamanta a declarat apel criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel, apelanta reclamantă arată că instanța a achiesat la susținerile pârâtei iar acestea sunt contrare prevederilor Legii nr. 31/1990, republicată, că nu a respectat condițiile prevăzute de lege și actul constitutiv pentru emiterea acțiunilor preferențiale cu dividend prioritar, că aceste acțiuni depășesc limita impusă de lege și că debitele achitate de pârâtă sunt diminuate nejustificat fiind calculate de către ea însăși.
Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 121/ A din 29 iunie 2004, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei reținând în esență că modul în care au fost emise acțiunile pentru majorarea capitalului social cu contravaloarea terenurilor pentru care s-au obținut certificatele de atestare a dreptului de proprietate, mai precis emiterea acțiunilor preferențiale cu dividend prioritar fără drept de vot, nu face obiectul prezentei cauze, apelanta reclamantă nefăcând nici o referire la faptul că instanța de fond a avut în vedere împrejurarea că hotărârea A.G.A. nr. 4/1999 prin care s-a dispus emiterea acestor acțiuni nu a fost atacată, după cum nu a fost atacată nici hotărârea privind determinarea sumelor cuvenite cu titlu de dividende.
în concluzie, instanța de apel a reținut că reclamanta în cadrul prezentei acțiuni a solicitat doar obligarea la plata dividendelor și a daunelor interese moratorii, argumentele și motivele de apel sunt practic legate de aspecte care exced acțiunii în pretenții care face obiectul dosarului.
împotriva deciziei pronunțată de curtea de apel, reclamanta A.P.A.P.S. devenită A.V.A.S. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.
Prin motivele de recurs formulate, recurenta arată că instanța de apel a pronunțat hotărârea recurată printr-o interpretare eronată a dispozițiilor legale, în condițiile în care intimata pârâtă s-a prevalat în mod evident de încălcarea unor dispoziții imperative prevăzute de lege pentru a se sustrage de la plata unor obligații către bugetul de stat.
Recurenta menționează că deși "emiterea acțiunilor preferențiale cu dividend prioritar fără drept de vot" nu face obiectul prezentei cauze totuși obiectul acestui litigiu îl constituie recuperarea unor dividende și daune moratorii, iar instanța de judecată are îndatorirea și obligația de a nu tolera încălcarea unor prevederi legale cu care a fost sesizată.
Cu privire la emiterea de acțiuni preferențiale cu dividend prioritar fără drept de vot, legea impune o serie de condiții, încălcate în mod evident de către intimata pârâtă. Astfel, arată recurenta, crearea acestor acțiuni trebuia să fie prevăzută de actul constitutiv [(art. 94 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată)], iar ele pot fi emise încă de la înființarea societății sau în cursul existenței acesteia, în temeiul unei hotărâri a adunării generale extraordinare a acționarilor.
Acțiunile preferențiale, mai menționează recurenta, pot fi emise prin majorarea capitalului social sau prin convertirea acțiunilor ordinare deja emise și nu pot depăși o pătrime din capitalul social, în cazul SC C. SA Târnăveni această condiție nu a fost respectată.
Mai arată recurenta că hotărârea instanței de apel are drept temei o încălcare esențială a unui text de lege cu caracter obligatoriu pe care societatea intimată era obligată să-l respecte.
Cu privire la debitele pe care intimata pârâtă susține că le-a achitat, recurenta arată că au fost calculate de către aceasta, că sunt diminuate nejustificat și deci și aceste calcule au la bază încălcări esențiale ale unor prevederi legale, pe care instanța le-a acceptat.
în drept recurenta invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurată, admiterea apelului A.V.A.S., schimbarea sentinței instanței de fond și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Recursul nu este fondat.
Din analiza motivelor de recurs invocate în raport de actele și lucrările aflate la dosar, rezultă că decizia recurată este legală, instanța de apel și de altfel și instanța de fond corect au interpretat actele dosarului și dispozițiile legale în materie.
Astfel, motivul de recurs referitor la emiterea de acțiuni preferențiale cu dividend prioritar fără drept de vot, cu încălcarea condițiilor impuse de dispozițiile legale, nu poate fi primit deoarece majorarea capitalului social cu valoarea terenurilor considerat aport în natură al statului, s-a făcut cu aplicarea prevederilor HG nr. 450/1990 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997 în vigoare la acea dată, cu respectarea art. 95 din Legea nr. 31/1990 republicată și bineînțeles în temeiul H.A.G.A. nr. 4/1999, hotărâre pe care recurenta nu a atacat-o.
Trebuie menționat că recurenta reclamantă nu a atacat nici hotărârea A.G.A. prin care pârâta a determinat sumele cuvenite cu titlu de dividende, astfel că în mod legal instanțele au reținut că obiectul acțiunii de față îl constituie numai obligarea la plata dividendelor și a daunelor moratorii pe anii 1999, 2000, 2001.
în concluzie, hotărârea atacată este legală, situație în care recursul declarat de reclamantă a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3034/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2884/2005. Comercial → |
|---|
