ICCJ. Decizia nr. 2897/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. 9646/2003, reclamanta SC C. SA a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta SC S.V. SA, instanța de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să constate că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale în sensul că a refuzat executarea lucrărilor la care s-a obligat, astfel că urmează a plăti reclamantei suma de 2.552.040.838 lei, reprezentând dezdăunări.
în susținerea pretențiilor deduse judecății, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta trei contracte de subantrepriză având ca obiect sanare terasă, lucrări de hidroizolații și izolații, pârâta executând lucrări necorespunzătoare calitativ, care au trebuit a fi refăcute de către reclamantă, în valoare de 2.552.040.838 lei.
Tribunalul Timiș prin sentința nr. 26 din 12 ianuarie 2004 a respins acțiunea reclamantei SC C. SA Arad.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că vina pentru deficiențele constatate la terasa în litigiu nu este în sarcina pârâtei, așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit precum și din celelalte probe administrate.
împotriva hotărârii primei instanțe a declarat apel reclamanta SC C. SA Arad.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 382 din 3 noiembrie 2004 a admis apelul reclamantei SC C. SA Arad, a schimbat în parte decizia atacată în sensul admiterii acțiunii reclamantei SC C. SA și obligării pârâtei SC S.V. SA Timișoara la plata sumei de 2.552.040.838 lei cu titlu de despăgubiri.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că se poate stabili în mod cert existența și valoarea prejudiciului cauzat reclamantei prin executarea necorespunzătoare din punct de vedere calitativ a lucrărilor de hidroizolații efectuate de pârâtă la obiectivul F.A.C.A.P. Timișoara.
împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs pârâta SC S.V. SA Timișoara, întemeiat pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 6-10 C. proc. civ.
Recursul pârâtei este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, din actele dosarului se constată că, în mod corect instanța de apel a reținut că, din expertiza tehnică judiciară cât și din expertiza extrajudiciară în care s-au reținut stările de fapt imediat după producerea lor, rezultă clar executarea necorespunzătoare de către pârâtă a lucrărilor de hidroizolații la acoperișul terasei pentru corpul administrativ și centrala tehnică, lucrări nefăcute integral de către reclamantă.
Valoarea lucrărilor de remediere a hidroizolației efectuate de reclamantă a fost estimată și detaliată în cadrul anexei 2 a raportului de expertiză tehnică, la suma de 2.702.771.000 lei.
Având în vedere că executarea în natură a obligației nu mai este posibilă, acest fapt îndreptățește pe reclamantă la dezdăunări, constând în cheltuielile făcute cu refacerea lucrărilor.
Examinând raportul de cauzalitate între fapta culpabilă și prejudiciul suferit, se reține că răspunderea pârâtei este de natură contractuală, întrucât izvorăște dintr-un contract și constă în executarea necorespunzătoare a obligației contractule.
Existența prejudiciului patrimonial constă în aceea că reclamanta a fost pusă în situația de a reface lucrări pe costuri proprii, în locul pârâtei deși aceasta din urmă s-a obligat contractual.
Prejudiciul constă însăși în cheltuiala făcută de reclamantă prin refacerea lucrărilor, care s-au concretizat prin situații de lucrări și devize confirmate de beneficiarul lucrării.
Raportul de cauzalitate este dat de fapta pârâtei prin executarea necorespunzătoare a lucrărilor asumate contractual și prejudiciul suferit de reclamantă, în sensul că aceasta din urmă a fost obligată de a executa lucrările de refacere a hidroizolației pe costuri proprii, care se ridică la suma de 3.365.867.300 lei, pârâta achitând parțial prin compensarea sumei de 813.826.462 lei, astfel încât prejudiciul neacoperit de reclamantă pretins se ridică la suma de 2.552.040.838 lei, solicitată în mod expres prin acțiune și prin concluziile scrise depuse la dosar.
Culpa pârâtei rezultă din executarea unor lucrări necorespunzătoare din punct de vedere calitativ, nefiind acceptate de beneficiarul investiției, ci din raportul de expertiză tehnică, care prevede în mod expres culpa pârâtei.
în consecință, întrucât criticile aduse deciziei recurate nu puteau fi primite, acestea fiind fără suport legal și nedovedite, Curtea a respins, ca nefondat, recursul pârâtei.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3056/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2905/2005. Comercial → |
|---|
