ICCJ. Decizia nr. 3098/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3098/2005
Dosar nr. 10717/2004
Şedinţa publică din 25 mai 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiune, reclamanta SC M. SRL Botoşani a chemat în judecată pârâta SC J. SA Botoşani, pentru a fi obligată la plata sumei de 443.463.661 lei cu titlu de penalităţi de întârziere.
S-a reţinut că în baza contractului de vânzare-cumpărare din 1 august 2000, reclamanta a livrat pârâtei articole tricotate destinate exportului, în sumă de 942.249.140 lei, contravaloarea produselor fiind achitată cu întârziere de beneficiară.
Tribunalul Botoşani prin sentinţa nr. 630 din 24 iunie 2002 a admis acţiunea reclamantei reţinând culpa pârâtei în executarea cu întârziere a obligaţiei contractuale.
Prin Decizia nr. 811 din 19 decembrie 2002, Curtea de Apel Suceava a admis recursul declarat de pârâtă, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru completarea probatoriului şi efectuarea unei expertize contabile în vederea stabilirii cuantumului penalităţilor de întârziere.
Pe parcursul judecării, reclamanta şi-a majorat pretenţiile la suma de 550.371.098 lei, instanţa dispunând completarea probatoriului cu efectuarea unei expertize contabile.
Tribunalul Botoşani prin sentinţa nr. 939 din 14 octombrie 2003 a admis acţiunea reclamantei, obligând pârâta la plata sumei de 545.844.323 lei penalităţi de întârziere, 4.526.727 lei dobânzi legale calculate pentru perioada 30 iunie 2000-31 iulie 2000 şi 53.652.433 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinţei a formulat apel pârâta susţinând că penalităţile pot fi pretinse numai pentru livrările efectuate pe baza unui contract care prevede o clauză penală, în speţă, numai livrările efectuate în perioada 4 august – 10 noiembrie 2000 sunt în executarea contractului, cele efectuate ulterior fiind extracontractuale.
Curtea de Apel Iaşi, la care a fost strămutată cauza prin Decizia nr. 250 din 6 septembrie 2004 a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen, pârâta SC J. SA Botoşani, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate, admiterea apelului şi schimbarea în totalitate a sentinţei, în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
În recurs au fost invocate următoarele motive:
1. Curtea de Apel Iaşi a încălcat regulile de desfăşurare a procesului civil, art. 304 pct. 5 C. proc. civ., prin aceea că a trecut la judecarea cauzei fără a mai administrat proba cu expertiză care fusese încuviinţată de Curtea de Apel Suceava, deşi prin încheierea de strămutare nu s-a dispus ca actele procedurale îndeplinite până la acea dată nu ar urma să fie păstrate.
2. Curtea de Apel Iaşi a omis să arate motivul pentru care nu a mai administrat proba cu expertiză admisă, ceea ce echivalează cu o nemotivare, în sensul art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
3. Instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra următoarelor motive de fapt şi drept invocate prin cererea de apel (art. 304 pct. 10 C. proc. civ.):
A. Contractul dintre părţi a încetat la 10 noiembrie 2000, iar livrările efectuate ulterior sunt extracontractuale şi pentru întârzieri în plata lor nu se pot acorda penalităţile prevăzute în contract întrucât contractul nu a putut fi prelungit tacit.
B. După casarea cu trimitere în calea de atac a pârâtei, Tribunalul Botoşani nu putea lărgi cadrul procesual iniţial prin completarea acţiunii făcută de reclamantă şi creând pârâtei astfel o situaţie mai grea.
C. Instanţele au încălcat dispoziţiile art. 1110 C. civ. şi art. 1113 C. civ., pentru motivele arătate la pct. 3 (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente.
1. În privinţa primului motiv de recurs este de observat că, la primul termen de judecată a apelului, în faţa Curţii de Apel Iaşi, după strămutarea pricinii, pârâta, prin reprezentantul său „învederează instanţei că nu mai are alte cereri prealabile, solicitând cuvântul la fond".
Împrejurarea că în aceste condiţii, curtea de apel nu a mai dispus efectuarea celei de a treia expertize încuviinţată anterior strămutării de către Curtea de Apel Suceava nu poate constitui o încălcare a formelor de procedură, în sensul art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
2. Nici al doilea motiv de recurs nu este întemeiat având în vedere cele arătate mai sus dar şi faptul că pct. 7 al art. 304 C. proc. civ., vizează necuprinderea în considerentele hotărârii a motivelor pe care se sprijină măsura sau măsurile dispuse de instanţă prin dispozitiv şi nu motivarea măsurilor premergătoare judecăţii şi care se consemnează în încheieri interlocutorii sau în partea introductivă a hotărârii (practica).
3. Este nefondat şi al treilea motiv de recurs întrucât instanţa a analizat şi s-a pronunţat explicit asupra împrejurării invocate de pârâtă în apelul său că nu a avut loc o prelungire tacită a contractului dintre părţi şi că livrările în discuţie au fost extracontractuale.
Pe de altă parte, după casarea cu trimitere a cauzei, reclamanta nu a făcut o modificare a acţiunii sale ci doar o majorare a câtimii obiectului cauzei în sensul art. 132 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.
4. Instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a legii atunci când a apreciat că raporturile contractuale dintre părţi nu au încetat după un an de la încheierea contractului nr. 97/2000 ci au continuat să existe întrucât contractul nu a fost denunţat iar, potrivit art. 8 din acest contract „nedenunţarea contractului de părţile contractante conduce la prelungirea tacită".
Ca atare, raporturile comerciale dintre părţi au continuat să fie guvernate de prevederile contractului menţionat, inclusiv cele privitoare la penalităţi de întârziere şi deci instanţele nu au încălcat sau aplicat greşit prevederile art. 1110 şi art. 1113 C. civ., acest motiv de recurs fiind şi el nefondat.
Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat, iar în temeiul art. 274 C. proc. civ., să o oblige pe recurentă la cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC J. SA Botoşani, împotriva deciziei nr. 250 din 6 septembrie 2004 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 6.502.484 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3086/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3104/2005. Comercial → |
|---|
