ICCJ. Decizia nr. 3085/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3085/2005
Dosar nr. 8797/2004
Şedinţa publică din 25 mai 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă pe rolul Tribunalului Constanţa la 3 februarie 2003, reclamanta H.B.S.T. SRL, în contradictoriu cu pârâta P.M.G.S. SRL Constanţa, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata următoarelor sume:
- 5.520 euro contravaloarea în lei la cursul din ziua plăţii contravaloare transport.
- 377,5 euro reprezentând dobânda legală pentru neplata la timp a contravalorii transportului pentru cele 417 zile de întârziere.
Tribunalul Constanţa, secţia comercială, prin sentinţa nr. 8493 din 20 noiembrie 2003, a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâtă şi a respins acţiunea reclamantei ca prescrisă.
În fundamentarea acestei soluţii instanţa a reţinut că în speţă sunt aplicabile prevederile art. 32 pct. 1 din C.M.R., potrivit cărora acţiunile derivând din transporturile supuse menţionatei convenţii se prescriu în termen de un an care curge, în caz de întârziere, din ziua în care marfa a fost eliberată şi că prin efectul convenţiei, dreptul la acţiune este prescris.
Apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii instanţei de fond a fost admis prin Decizia nr. 143/ COM din 22 aprilie 2004 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, sentinţa atacată a fost anulată, iar pe fond s-a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi s-a admis acţiunea reclamantei astfel cum a fost formulată, pârâta fiind obligată să plătească reclamantei la suma de 5.520 euro, reprezentând contravaloare transport şi 377,50 euro dobândă legală.
În pronunţarea acestei soluţii instanţa de apel a considerat că în speţă nu sunt aplicabile prevederile art. 32 pct. 1 lit. a) din C.M.R. ci cele ale art. 32 lit. c) din C.M.R., potrivit cărora, termenul de un an începe să curgă „începând de la expirarea unui termen de 3 luni de la data încheierii contractului de transport, că în cauză termenul de prescripţie a început să curgă de la data de 27 februarie 2002 şi 28 februarie 2002, împrejurare, în raport de care acţiunea ar fi fost introdusă în termen, la data de 6 februarie 2003.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta SC P.M.G.S. SRL Constanţa, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând ca temeiuri de drept dispoziţiile art. 304 pct. 6, 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
Criticile aduse de recurentă deciziei atacate vizează nemotivarea în fond a hotărârii, greşita dezlegare dată de instanţă excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, în raport de prevederile C.M.R. şi de situaţia faptică a pricinii.
Curtea, analizând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează.
Examinând cererea de apel formulată de reclamantă, se reţine că apelanta formulează critici atât cu privire la modul de soluţionare a excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune cât şi cu referire la fondul cauzei, solicitând instanţei „să admită apelul, să schimbe în tot sentinţa apelată, iar pe fond să admită acţiunea astfel cum a fost formulată".
De asemenea, în practicaua încheierii de şedinţă din 8 aprilie 2004 sunt consemnate concluziile apelantei reclamante de admitere a apelului, de schimbare în tot a sentinţei, iar pe fondul cauzei admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.
Analizând Decizia recurată sub aspectul motivării fondului pricinii, se reţine că deşi în dispozitiv instanţa, prin respingerea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune a soluţionat şi fondul pricinii, admiţând acţiunea reclamantei, în considerente nu motivează decât soluţia de respingere a excepţiei, fără a-şi fundamenta însă şi soluţia de admitere a acţiunii.
Sub acest aspect, al nemotivării în fond a hotărârii atacate, recursul se dovedeşte întemeiat.
În ceea ce priveşte modul în care instanţa de apel a aplicat prevederile legale în materia prescripţiei în raport de prevederile C.M.R., Curtea reţine că în mod legal şi temeinic a făcut aplicaţiunea art. 32 pct. 1 lit. c) din C.M.R., în raport de configuraţia faptică a cauzei, de dinamica raporturilor contractuale existente între părţile litigante, dreptului la acţiune al reclamantei aplicându-i-se termenul de prescripţie de un an cu începere de la expirarea unui termen de 3 luni de la data încheierii contractului de transport.
Aşa fiind, cel de-al doilea motiv de recurs, cel vizând greşita dezlegare dată de instanţă excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, nu poate fi primit, sub acest aspect, Decizia atacată fiind legală şi temeinică.
În considerarea celor ce preced, Curtea va admite recursul, va casa în parte Decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare în fond aceleiaşi instanţe de apel va menţine dispoziţiile instanţei cu privire la soluţionarea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC P.M.G.S. SRL Constanţa, împotriva deciziei nr. 143/ COM din 22 aprilie 2004 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, casează în parte Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare în fond aceleiaşi instanţe de apel.
Menţine dispoziţiile instanţei cu privire la soluţionarea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3081/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3086/2005. Comercial → |
|---|
