ICCJ. Decizia nr. 3502/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3502/2005
Dosar nr. 3213/2004
Şedinţa publică din 9 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 3329 din 16 octombrie 2003, Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantei SC O. SA Bucureşti şi a obligat pe pârâtul C.L.P. la plata sumei de 27.087.000 lei, cu titlu de despăgubiri plus dobânda legală aferentă acestei sume, conform OG nr. 9/2000, începând cu data introducerii acţiunii, 26 august 2003 şi până la achitarea integrală a debitului plus suma de 2.248.360 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe pârâtul a formulat apel.
Prin Decizia nr. 47 din 22 ianuarie 2004, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins apelul pârâtului.
În motivarea deciziei s-a reţinut că instanţa de fond a reţinut în mod corect că răspunderea pentru prejudiciul produs prin avarierea autovehiculului revine pârâtului, care în calitate de administrator al drumurilor publice din oraşul Ploieşti nu a întreţinut drumul public într-o stare tehnică corespunzătoare.
În ce priveşte introducerea în cauză a R.A.T.P. Ploieşti s-a reţinut că pârâta nu a formulat în scris o astfel de cerere şi că nici nu se impunea introducerea acesteia în cauză întrucât obligaţia legală de întreţinere a drumurilor publice într-o stare tehnică corespunzătoare efectuării circulaţiei autoturismelor şi altor mijloace de transport revenea pârâtului.
De asemenea, s-a reţinut că groapa de pe sos. Vestului din Ploieşti în care a fost avariat autoturismul se afla în carosabil şi nu era limitrofă liniei de tramvai ca să se poată pune în discuţie răspunderea R.A.T.P. Ploieşti, pentru neîntreţinerea liniei de tramvai.
Instanţa de apel a mai reţinut că reclamanta a făcut dovada respectării dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ., efectuând concilierea prealabilă a litigiului cu adresa din 14 iulie 2003.
Pârâtul a declarat recurs împotriva acestei decizii considerând-o nelegală şi netemeinică, întrucât în mod greşit a fost respinsă cererea de introducere în cauză a R.A.T.P. Ploieşti.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, susţine că reclamanta nu a făcut dovada că şoferul a condus cu atenţie.
Recurentul îşi întemeiază recursul pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul este neîntemeiat.
Din verificarea actelor dosarului rezultă că în speţă sunt întrunite condiţiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale ale pârâtului:
- existenţa unui prejudiciu cert în cuantum de 27.087.000 lei, reprezentând suma acordată de reclamantă asiguratului său C., cu titlu de despăgubire, ca urmare a avarierii autoturismului din cauza unei gropi existente pe sos. Vestului din Municipiul Ploieşti;
- existenţa faptei ilicite a pârâtului care în calitate de administrator al drumului public nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de întreţinere a acestuia în starea tehnică corespunzătoare desfăşurării traficului în condiţii de siguranţă, încălcând astfel dispoziţiile OG nr. 43/1997 şi ale art. 5 alin. (3) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002.
- legătura de cauzalitate dintre prejudiciu şi fapta ilicită a pârâtului, avariile produse autoturismului fiind provocate datorită existenţei gropii în carosabil;
- vinovăţia pârâtului constând în neglijenţa acestuia în îndeplinirea obligaţiilor legale ce reveneau administratorului drumului public.
Susţinerea recurentei referitoare la respingerea cererii de introducere în cauză a R.A.T.P. Ploieşti, nu poate fi reţinută întrucât aceasta a fost respinsă deoarece pârâtul nu a motivat (în fapt şi în drept) cererea formulată oral la termenul din 16 octombrie 2003.
Împrejurarea că pe sos. Vestului din Ploieşti exista şi linie de tramvai este nerelevantă în speţă atâta timp cât recurentul pârât nu a invocat în sprijinul afirmaţiilor sale nici o prevedere legală sau convenţională din care să rezulte răspunderea R.A.T.P. în ce priveşte administrarea străzilor pe care există şi linii de tramvai.
Pentru aceste considerente recursul urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul C.L.P., împotriva deciziei nr. 47 din 22 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3500/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3504/2005. Comercial → |
|---|
