ICCJ. Decizia nr. 3509/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3509/2005
Dosar nr. 4276/2004
Şedinţa publică din 9 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 13 martie 2003, reclamanţii L.V. şi L.E. au chemat în judecată pârâta B.I.R., prin lichidator SC R. SA Craiova, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, instanţa de judecată să constate nulitatea absolută a contractului de ipotecă autentificat la 8 decembrie 1997.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că pârâta a acordat un împrumut în valoare de 40.000.000 lei SC A.I. SRL.
Restituirea împrumutului a fost garantată prin înscrierea unei ipoteci asupra apartamentului proprietate personală a reclamanţilor.
Agentul economic menţionat a restituit împrumutul garantat cu ipoteca înscrisă în C.F. din 8 decembrie 1997.
Ulterior, în baza contractului din 17 iulie 1998, pârâta a acordat aceluiaşi agent economic un nou împrumut în valoare de 195.000.000 lei.
În noul contract, la garanţii a fost înscris contractul de ipotecă anterior.
Pârâta a investit cu formulă executorie acest nou contract şi a trecut la valorificarea ipotecii, deşi contractul de ipotecă nu privea acest din urmă împrumut, iar reclamanţii nu au semnat împrumutul de 195.000.000 lei în calitate de garanţi ipotecari.
Prin sentinţa nr. 5938 din 8 octombrie 2003, Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea şi a constatat nulitatea contractului de ipotecă menţionat.
În motivarea acestei hotărâri, instanţa de fond a reţinut că pentru garantarea celui de al doilea împrumut, cum rezultă din actele dosarului, nu a fost respectată nici una din dispoziţiile Codului civil, cu referire la art. 1772, 1774 şi 1776.
Prin Decizia nr. 43 din 29 ianuarie 2004, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii primei instanţe.
S-a reţinut ca nefiind făcută în faţa notarului, menţiunea ulterioară înscrisă de părţi nu are valoare de înscris autentic.
Nu a fost respectat nici principiul specializării ipotecii.
În fine, forma autentică şi specializarea ipotecii sunt motive de nulitate a ipotecii.
Prin urmare, în raport de situaţia de fapt rezultată din materialul probator administrat şi dispoziţiile legale incidente, prima instanţă a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.
Împotriva acestei din urmă hotărâri pârâta a declarat recurs, fără a invoca nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute în art. 304 C. proc. civ.
Pârâta a formulat următoarele critici:
- instanţa de apel nu a ţinut cont că în cuprinsul ipotecii este trecută suma acordată prin contractul de împrumut, garantată cu imobilul proprietatea reclamanţilor.
- aceeaşi instanţă nu a observat că art. 1772 C. civ., sub aspectul condiţiei constituirii ipotecii prin act autentic, a fost respectat în cauză;
- în mod eronat se reţine că în cuprinsul ipotecii nu se specifică natura şi situaţia fiecărui imobil.
În concluzie, pârâta a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea deciziei atacate şi, pe fond, respingerea cererii de constatare a nulităţii absolute a contractului de ipotecă.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate, se constată următoarele:
Contractul de ipotecă (dosarul nr. 5991/2003 al Judecătoriei Craiova) priveşte garantarea împrumutului de 40.000.000 lei acordat agentului economic menţionat.
În cel de al doilea contract de împrumut acordat aceluiaşi agent economic (acelaşi dosar) nu se regăseşte semnătura reclamanţilor şi nu rezultă garantarea restituirii împrumutului prin încheierea altui contract de ipotecă.
Pe contractul de ipotecă de rangul I a cărei nulitate se cere a fi constatată, există o menţiune a reclamanţilor, având următorul conţinut "de acord cu contractul de credit".
Ori, potrivit dispoziţiilor legale menţionate, ipoteca convenţională ia naştere din acordul de voinţă al părţilor, prin încheierea unui contract de ipotecă care, între alte condiţii, se constituie valabil prin încheierea în formă autentică.
Cum actul autentic este reprezentat de înscrisul care, după întocmire, este supus operaţiei de autentificare de către organul competent căruia legea îi recunoaşte această calitate, în cauză notarul; iar această condiţie se constată a nu fi îndeplinită, în mod corect prima instanţă a admis cererea de constatare a nulităţii.
În fine, în cauză nu a fost luată nici inscripţia ipotecară, cu referire la cel de al doilea contract de împrumut, iar contractul de ipotecă invocat de pârâtă nu priveşte acest din urmă împrumut.
Ca atare, respingând apelul şi menţinând hotărârea primei instanţe, instanţa de control judiciar a pronunţat o hotărâre legală, criticile formulate de pârâtă în recurs constatându-se a fi neîntemeiate, respectiv neconfirmate de actele dosarului.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.I.R. Craiova, prin lichidator SC R. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 43 din 29 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Craiova, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3508/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3511/2005. Comercial → |
|---|
