ICCJ. Decizia nr. 3496/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3496/2005
Dosar nr. 1685/2005
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 8 iunie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în anulare formulată la data de 3 noiembrie 2004, reclamanta debitoare SCB. S.R.L. Târgu Jiu a solicitat anularea sentinţei nr. 1555 din 7 noiembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa şi rejudecând cauza să se respingă cererea privind somaţia de plată formulată de creditoarea SCA. S.A. Găeşti.
S-a solicitat pronunţarea tribunalului asupra excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune şi excepţiei necompetenţei teritoriale, invocate şi în primul ciclu procesual.
În motivarea cererii, reclamanta debitoare a arătat sentinţa atacată este netemeinică şi dată cu încălcarea prevederilor legale, întrucât facturile depuse de creditoare sunt întocmite ilegal şi nu sunt acceptate la plată de debitoare, că este falsificată semnătura de pe delegaţiile pentru ridicarea mărfii, iar persoana împuternicită nu este salariatul debitoarei.
S-a mai arătat că avizele de însoţire a mărfii nu certifică primirea acesteia la debitoare.
Pârâta creditoare a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii în anulare, arătând că între părţi au existat relaţii comerciale concretizate în vânzarea şi respectiv cumpărarea de produse frigorifice.
Pârâta a mai arătat că a livrat debitoarei în baza comenzilor făcute de aceasta produse frigorifice în valoare totală de 4.187.914.666 lei, iar în încercarea de soluţionare a conflictului pe cale amiabilă s-a încheiat procesul verbal din 24 iunie 2004 prin care reclamanta debitoare SC B. S.R.L. Târgu Jiu s-a angajat să achite debitul restant prin compensare în măsura în care existenţa acestuia urma să fie confirmat de contabilitatea societăţii.
Prin sentinţa nr. 121 din 3 februarie 2005 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în dosarul nr. 5632/2004, a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Gorj, reţinându-se că între părţi nu a funcţionat contractul nr. 108/2001 cu privire la facturile în litigiu şi nu sunt aplicabile dispoziţiile codului comercial conform cărora acţiunea poate fi intentată după alegerea reclamantului la tribunalul locului unde obligaţia a luat naştere sau unde va fi executată, nefiind făcută vreo dovadă în acest sens.
În urma declinării la Tribunalul Gorj s-a format dosarul cu nr. 121/COM/2005 şi s-a pus în discuţia părţilor la cererea pârâtei creditoare excepţia de necompetenţă materială a acestei instanţe.
Prin sentinţa nr. 58 din 29 martie 2005, Tribunalul Gorj a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată de pârâta creditoare SC A. S.A. Găeşti şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în anulare formulată de debitoarea SC B. S.R.L. Târgu Jiu în favoarea Tribunalului Dâmboviţa. Constatând că s-a ivit un conflict negativ de competenţă între Tribunalul Dâmboviţa şi Tribunalul Gorj acest din urmă tribunal a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a se pronunţa asupra conflictului de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Gorj a avut în vedere următoarele:
Litigiul dintre părţi, societăţi comerciale, priveşte raporturi juridice de natură comercială, respectiv livrarea de produse de către pârâta creditoare SC A. S.A. Găeşti către reclamanta debitoare SC B. S.R.L. Târgu Jiu, la dosarul de somaţie de plată fiind depuse comenzile de livrare de produse, avize de însoţire a mărfii şi facturi fiscale pe anul 2001.
Natura comercială a acestei obligaţii rezidă din specificul activităţii părţilor, respectiv fapte de comerţ dintre cele enumerate în art. 3 C. com.
Astfel, între părţi au luat naştere obligaţii comerciale probate în sensul arătat de art. 46 C. com., cu actele anterior amintite, nefiind necesar ca aceste obligaţii să rezulte expres dintr-un contract, cum greşit s-a reţinut de instanţa care a declinat cauza spre soluţionare Tribunalului Gorj.
Potrivit art. 10 pct. 4 C. proc. civ., în cererile privitoare la obligaţii comerciale este competentă instanţa locului unde obligaţia a luat naştere sau aceea a locului plăţii.
Este de necontestat că obligaţia comercială a reclamantei debitoare de plată a preţului a luat naştere la sediul pârâtei creditoare de unde a ridicat marfa prin delegaţii săi, respectiv în localitatea Găeşti, jud. Dâmboviţa.
Chiar şi locul plăţii este tot în aceeaşi localitate întrucât pârâta creditoare şi-a deschis contul în care urma să plătească reclamanta debitoare la băncile din judeţul Dâmboviţa, judeţ în care îşi are sediul şi nu în judeţul Gorj.
Competenţele prevăzute de art. 10 C. proc. civ., sunt alternative şi reclamantul este în măsură să-şi aleagă instanţa câtă vreme părţile nu au convenit expres la o anumită instanţă.
În speţă, SC A. S.A. care a formulat cererea de somaţie de plată avea posibilitatea alegerii instanţei dintre cele alternative şi a ales instanţa în circumscripţia căreia obligaţia comercială a luat naştere, respectiv Tribunalul Dâmboviţa şi nu cea de la domiciliul pârâtei debitoare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că se află în faţa unui conflict negativ de competenţă, în conformitate cu art. 22 alin. (3), raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., între Tribunalul Dâmboviţa şi Tribunalul Gorj cu privire la soluţionarea unei cereri în anulare formulată împotriva unei ordonanţe în somaţie de plată emisă de Tribunalul Dâmboviţa.
Examinând acest conflict negativ de competenţă între cele două tribunale, prin prisma principiilor şi prevederilor legale privind competenţa teritorială, dar şi cea materială, sau de atribuţiune, Înalta Curte constată că Tribunalului Dâmboviţa îi revine competenţa de a cauzei, pentru motivele următoare:
Potrivit art. 2 alin. (1) din OG nr. 5/2001 (aşa cum a fost modificat prin OUG nr. 58/2003) „cererile privind somaţia de plată se depun la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă" iar, în conformitate cu art. 8 alin. (2) din aceeaşi ordonanţă (text iniţial şi nemodificat) „cererea în anulare se soluţionează de instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă". Din aceste dispoziţii rezultă că cererea în anulare este o cale de atac de retractare care, aşa fiind se soluţionează de către chiar instanţa care a pronunţat hotărârea atacată, chemată să-şi retragă hotărârea şi să pronunţe o alta.
Având în vedere caracterul cererii în anulare de cale de atac de retractare dar şi abrogarea alin. (3) al art. 8 din OG nr. 5/2001 se poate deduce că prevederile art. 8 alin. (2) fac trimitere doar la normele ce reglementează competenţa materială sau de atribuţiune, nu şi la cele privind competenţa teritorială. Ca atare, fără a se mai putea pune în discuţie competenţa teritorială, cererea de anulare va fi soluţionată de aceiaşi instanţă care a soluţionat şi somaţia de plată, chiar cu încălcarea normelor de competenţă teritorială, şi nu de o altă instanţă de acelaşi grad.
Competenţa de soluţionare a cererii în anulare revenind, în virtutea celor mai sus arătate, Tribunalului Dâmboviţa care soluţionase şi cererea în somaţie de plată, acesta nu putea, în aplicarea regulilor privind competenţa teritorială, să-şi decline competenţa în favoarea unei alte instanţe, chiar de acelaşi grad, în speţă Tribunalul Gorj.
Tribunalul Dâmboviţa, trebuia să soluţioneze cererea în anulare cu care a fost investit şi, cu această ocazie să, se pronunţe asupra excepţiei privind necompetenţa teritorială a Tribunalului Dâmboviţa de a soluţiona cererea în somaţie de plată. O eventuală admitere a acestei excepţii ar fi avut drept urmare trimiterea cauzei la Tribunalul Gorj, sau la o altă instanţă competentă teritorial, pentru soluţionarea cererii de somaţie de plată şi, pe cale de consecinţă, şi pentru soluţionarea, apoi, a unei, eventuale, cereri în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 8 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3485/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3499/2005. Comercial → |
|---|
