ICCJ. Decizia nr. 3669/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 26 ianuarie 2004, reclamanta B.I.L. Nicosia - Cipru, a solicitat, în contradictoriu cu SC U.S.G. SA Rm. Vâlcea, anularea hotărârilor A.G.E.A. SC U.S.G. SA din 13 noiembrie 2003, ca nelegale și netemeinice.
în motivarea cererii, arată că hotărârile adoptate de A.G.E.A. la data de 13 noiembrie 2003, o prejudiciază în calitate de acționar, întrucât convocarea s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor imperative privind fixarea datei de referință prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 9 din O.U.G. nr. 28/2002, aprobată prin Legea nr. 525/2002, precum și a dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Instrucțiunile C.N.V.M. nr. 8/1996.
Astfel, se arată că pârâta SC U.S.G. SA este o societate deținută public, acțiunile sale fiind tranzacționate pe piața valorilor mobiliare și ca urmare, se află sub incidența reglementărilor speciale privind aceste societăți, introduse prin O.U.G. nr. 28/2002, aprobată prin Legea nr. 525/2002, ca și sub cele emise de C.N.V.M., ce constituie norme speciale în raport cu prevederile Legii nr. 31/1990, ce reprezintă dreptul comun în materie.
Dispozițiile art. 2 alin. (1) pct. 9 din O.G. nr. 28/2002, prevăd că data de referință este data calendaristică stabilită de C.A., care servește la identificarea acționarilor ce participă la adunarea generală, votează în cadrul acesteia și beneficiază de dividend, stabilind că data de referință trebuie să fie ulterioară publicării convocării adunării generale a acționarilor.
Se mai susține că, potrivit prevederilor art. 4 alin. (3) din Instrucțiunile C.N.V.M. nr. 8/1996, data înregistrării deținătorilor de valori mobiliare menționată la alin. (1), este data de referință prevăzută la art. 122 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 și va fi ulterioară datei de publicare prin presă a convocării adunării generale.
Ori, data de referință fixată prin convocarea adunării și publicată în M. Of. nr. 2830 din 11 noiembrie 2003, a fost la 7 noiembrie 2003, în timp ce publicarea convocării s-a făcut la data de 11 noiembrie 2003, fiind astfel încălcate dispozițiile imperative ale legii, ceea ce atrage nulitatea absolută a hotărârii adoptate în adunarea generală respectivă.
Se mai arată că, la convocarea adunării generale extraordinare a acționarilor SC U.S.G. SA din 13 noiembrie 2003, au fost încălcate dispozițiile art. 212 din Legea nr. 31/1990, întrucât textul convocării nu cuprinde mențiunile prevăzute imperativ de lege, iar adunarea generală extraordinară nu a hotărât în privința suprimării dreptului de referință al acționarilor.
Totodată, se susține că hotărârile adunării generale extraordinare a acționarilor SC U.S.G. SA din 13 noiembrie 2003, sunt adoptate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 117 alin. (3) și (7) din Legea nr. 31/1990, întrucât convocarea adunării nu menționează explicit problemele ce urmau a fi dezbătute.
Hotărârea din 13 noiembrie 2003, adoptată de adunarea generală extraordinară a SC U.S.G. SA este nelegală și pentru faptul că, convocarea adunării în care s-a hotărât modificarea actului constitutiv nu cuprinde propunerea textului de modificare a acestuia încălcându-se astfel dispozițiile imperative ale art. 117 alin. (8) din Legea nr. 31/1990.
Se mai susține că, hotărârile adunării generale extraordinare din 13 noiembrie 2003, au fost adoptate cu încălcarea dispozițiilor art. 120 din O.U.G. nr. 28/2002, care prevăd dreptul la informare a investitorilor.
Pentru dovedirea susținerilor sale reclamanta a depus la dosar M. Of. al României, partea a IV-a, nr. 2830 din 11 noiembrie 2003, în care a fost publicată convocarea adunării generale a acționarilor SC U.S.G. SA Vâlcea, precum și M. Of. al României partea a IV-a nr. 18 din 6 ianuarie 2004, în care a fost obligat actul adițional, la actul constitutiv al SC U.S.G. SA Vâlcea.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât convocarea adunării generale extraordinare a acționarilor, s-a făcut în conformitate cu prevederile art. 14 din O.U.G. nr. 8/2003, privind simularea procesului de restructurare, reorganizare și privatizare și H.G. nr. 1249/2003, astfel cum rezultă chiar din textul convocării, iar potrivit acestor dispoziții legale, creanțele furnizorilor de utilități, reprezentând contravaloarea facturilor, inclusiv majorările de tarif datorate și neachitate până la data de 30 noiembrie 2002, de către societățile care se privatizează, se convertesc în acțiuni, iar acțiunile rezultate, se transferă A.P.A.P.S. pentru a fi vândute într-un pachet comun și la același preț pe acțiune, cu vânzarea pachetului de acțiuni deținut de această autoritate.
Societățile care beneficiază de aceste prevederi legale au fost stabilite prin H.G. nr. 1249/2003, prin care au fost prevăzuți și furnizorii ale căror creanțe se convertesc în acțiuni și proporția în care se realizează această conversie.
Mai arată că atât prin O.U.G. nr. 28/2002, cât și Legea nr. 147/2002, s-a stabilit un regim derogatoriu de la dispozițiile legale privind convocarea, iar operațiunile de majorare a capitalului social efectuate în baza dispozițiilor legale privind conversia creanțelor în acțiuni, sunt exceptate de la prevederile O.U.G. nr. 8/2003, privind valorile mobiliare.
Pe de altă parte, în textul convocării sunt cuprinse mențiunile expres prevăzute de lege, iar din textul publicat în M. Of., rezultă că această convocare s-a făcut în baza dispozițiilor art. 14 din O.U.G. nr. 8/2003, în care sunt prevăzute atât societățile comerciale ce beneficiază de dispozițiile privind conversia, cât și societățile furnizoare de utilități, ale căror creanțe se convertesc și proporția în care aceste creanțe vor fi convertite.
Se mai susține că, potrivit dispozițiilor art. 61-62 din Legea nr. 31/1990, privind societățile comerciale, hotărârile privind modificarea actului constitutiv pot fi atacate cu opoziție, care se depune la O.R.C., în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii sau a actului adițional, iar această opoziție nu a fost formulată de reclamantă.
Pârâta a invocat și lipsa calității procesuale active a reclamantei, în condițiile în care aceasta nu a făcut dovada calității sale de acționar al SC U.S.G. SA.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a reiterat susținerile făcute din cererea introductivă, anexând totodată extrasul de cont din 7 noiembrie 2003, prin care face dovada calității sale de acționar al pârâtei, cu un număr de 200 acțiuni.
Prin sentința nr. 349/ C din 25 martie 2004, Tribunalul Vâlcea, secția comercială, a respins acțiunea în anulare formulată de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâtă, prima instanță a constatat că aceasta este neîntemeiată, întrucât reclamanta a făcut dovada calității sale de acționar al pârâtei, la care deține un număr de 200 acțiuni.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că acțiunea reclamantei este neîntemeiată pentru următoarele considerente: potrivit prevederilor art. 14 din O.U.G. nr. 8/2003, creanțele furnizorilor de utilități, reprezentând contravaloarea facturilor, inclusiv majorările de tarif datorate și neachitate până la data de 30 noiembrie 2002, de către societățile comerciale care se privatizează, se convertesc total sau parțial în acțiuni, iar majorările de întârziere și penalitățile de întârziere aferente, calculate și neachitate furnizorilor de utilități, se anulează. în situația în care sumele nu se convertesc inițial, diferența se eșalonează pe o perioadă de până la 5 ani. Acțiunile rezultate în urma reconversiei prevăzute la alin. (1), vor fi transferate, în termen de 5 zile de la aprobarea conversiei, pe bază de protocol, A.P.A.P.S., în vederea vânzării acestora într-un pachet comun și la același preț pe acțiune, cu vânzarea pachetului de acțiuni deținut de acesta.
Ulterior, prin anexa la hotărârea privind aprobarea lipsei societăților comerciale din portofoliul A.P.A.P.S., care beneficiază de prevederile art. 14 din O.U.G. nr. 8/2003, s-a stabilit că SC U.S.G. SA Govora, beneficiază de conversia în acțiuni a creanțelor E. și D., în proporție de 100 %.
Dispozițiile legale menționate mai sus, sunt derogatorii de la dreptul comun privind circulația valorilor mobiliare, instituit prin O.U.G. nr. 28/2002, cu modificările ulterioare, și stabilesc norme speciale, în ceea ce privește data de referință, care în această situație, este stabilită prin lege.
Totodată, prin înserarea în cuprinsul textului convocării al referirilor la actele normative menționate, care au fost publicate în M. Of., au fost descoperite toate elementele la care face referire art. 117 din Legea nr. 31/1990, privind societățile comerciale și care, au menirea finală de a asigura informarea corectă a acționarilor. Prin aceleași norme legale a fost înlăturat dreptul de preferință al acționarilor, adunarea generală extraordinară a acționarilor neputând aprecia, în nici o modalitate, asupra acestui aspect, iar textul actului adițional de modificare a actului constitutiv trebuia să reflecte necondiționat modificările în structura acționariatului introduse prin aceleași dispoziții legale, nefiind necesară redarea în cuprinsul convocării a textului actului adițional.
Examinând hotărârea prin care a fost aprobat actul adițional, la actul constitutiv al SC U.S.G. SA Govora, publicat în M. Of., partea a IV-a, nr. 18 din 6 ianuarie 2004, prima instanță a constatat că respectă întru-totul dispozițiile legale cuprinse în art. 14 din O.U.G. nr. 8/2003 și anexa la H.G. nr. 1249/2003, astfel încât criticile formulate de reclamantă sunt nefondate.
Față de această situație, s-a constatat că atât convocarea adunării generale extraordinare din 13 noiembrie 2003, cât și hotărârea prin care s-a adoptat actul adițional, la actul constitutiv, de modificare a capitalului social, s-a făcut cu respectarea prevederilor legale cuprinse în art. 14 din O.U.G. nr. 8/2003 și H.G. nr. 1249/2003, care reprezintă norme speciale derogatorii de la dreptul comun, atât în ceea ce privește data de referință și dreptul de preferință al acționarilor, cât și în ceea ce privește modalitatea de convocare a adunării generale extraordinare.
Instanța de fond a mai reținut că, în situația în care reclamanta se consideră prejudiciată, în calitatea sa de acționar, prin modificarea actului constitutiv al societății, este îndreptățită să formuleze opoziție, în baza art. 61-62 din Legea nr. 31/1990.
Pentru aceste considerente, prima instanță a respins acțiunea în anularea hotărârilor A.G.A. din 13 noiembrie 2003, formulată de reclamantă.
împotriva sentinței nr. 349/ C din 25 martie 2004, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția comercială și de contencios administrativ, în termen legal, a declarat apel reclamanta B.I.L. București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin primul motiv de apel, reclamanta susține că, în mod greșit, instanța de fond a reținut că dispozițiile O.U.G. nr. 8/2003 ar fi derogatorii de la dreptul comun, în ceea ce privește data de referință, care în această situație este stabilită de lege. Apelanta reclamantă arată că O.U.G. nr. 8/2003 nu se preocupă, sub nici o formă, de data de referință, astfel că dispozițiile de drept comun citate sunt deplin aplicabile. Intimata a fixat data de referință în mod nelegal, anterior publicării convocatorului, respectiv la 7 noiembrie 2003, publicarea convocării făcându-se la 11 noiembrie 2003, iar data de referință trebuia să fie ulterioară publicării convocării adunării generale a acționarilor potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) pct. 9 din O.U.G. nr. 28/2002.
Prin cel de-al doilea motiv de apel, se arată că prima instanță reține greșit că prin înserarea în cuprinsul textului convocării a referirilor la actele normative menționate publicate în M. Of., au fost acoperite toate elementele la care face referire art. 117 din Legea nr. 31/1990, deși singurele exceptări de la dreptul comun prevăzute de O.U.G. nr. 8/2003, privesc termenul de convocare și deținere a adunărilor generale, care hotărăsc conversia creanțelor în acțiuni și majorarea capitalului social.
în cel de-al treilea motiv de apel, apelanta reclamantă susține că prima instanță a reținut greșit că, prin O.U.G. nr. 8/2003, ar fi fost înlăturat inclusiv dreptul de preferință al acționarilor la subscrierea noilor acțiuni, în realitate art. 14 alin. (9) din O.U.G. nr. 8/2003, identificând doar în mod temeinic pentru care adunarea generală poate să ridice acționarilor dreptul de subscriere al noilor acțiuni.
Prin ultima critică, se susține că prima instanță greșește fundamental, însușindu-și punctul de vedere al intimatei, potrivit căruia, în situația în care reclamanta se consideră prejudiciată în calitatea sa de acționar, prin modificarea actului constitutiv al societății, este îndreptățită să formuleze opoziție, în baza art. 61-62 din Legea nr. 31/1990, făcând confuzie între acțiunea în anulare a hotărârii adunării generale, ca instrument pus la îndemâna acționarilor societății, și opoziția aflată la îndemâna terților prejudiciați. Având calitatea de acționar al intimatei, susține apelanta, nu putea exercita decât acțiunea în anulare reglementată de art. 131 din Legea nr. 31/1990.
Pentru aceste motive, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii primei instanțe, admiterea cererii de chemare în judecată și anularea hotărârilor adunării generale extraordinare a acționarilor SC U.S.G. SA din 13 noiembrie 2003.
Prin decizia nr. 175/ A-C din 4 iunie 2004, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta B.I.L. București, cu sediul în București, împotriva sentinței nr. 349/ C din 25 martie 2004, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția comercială și de contencios administrativ, intimată fiind SC U.S.G. SA cu sediul în Vâlcea, str. Uzinei.
împotriva acestei ultime hotărâri, a declarat recurs reclamanta B.I.L. București în termen legal, motivat și timbrat, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență că instanța de apel a reținut, în mod greșit, că dispozițiile O.U.G. nr. 8/2003 ar fi derogatorii de la dreptul comun, "în ce privește data de referință, care, în această situație este stabilită de lege" și că "prin înserarea în cuprinsul textului convocării a referirilor la actele normative menționate, care au fost publicate în M. Of., au fost acoperite toate elementele la care face referire art. 117 din Legea nr. 31/1990".
De asemenea, recurenta, în al doilea motiv de recurs critică decizia atacată și sub aspectul că instanța de apel, a reținut în mod greșit că prin art. 14 din O.U.G. 8/2003 ar fi fost înlăturat inclusiv dreptul de preferință al acționarilor la subscrierea noilor acțiuni, astfel că A.G.A. a intimatei nu putea aprecia asupra acestui aspect.
în consecință, recurenta, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea deciziei atacată, admiterea apelului și a cererii de chemare în judecată.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei rezultă că instanța de apel în mod corect a apreciat actul juridic dedus judecății și probatoriile administrate în cauză, pronunțând o hotărâre temeinică și legală, care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă.
Criticile formulate de recurentă, o reiterare a motivelor din apel, sub forma criticilor în recurs, constând în "încălcarea legii" prin aceea că instanța a reținut în mod greșit că dispozițiile O.U.G. nr. 8/2003 ar fi derogatorii de la dreptul comun și că prin înserarea în textul convocării a referirilor la acest act normativ au fost acoperite toate elementele la care se referă art. 117 din Legea nr. 31/1990, precum și pentru "aplicarea greșită a legii", constând în aprecierea că prin art. 14 din O.U.G. nr. 8/2003 s-a înlăturat dreptul de preferință al acționarilor la subscrierea noilor acțiuni, sunt nefondate și, în consecință, vor fi respinse.
Prin art. 17 din Legea 137/2002 și art. 14 alin. (8) din O.U.G. nr. 8/2003 se stabilește un mod și o procedură atipică de majorare a capitalului social prin conversia în acțiuni a unor creanțe provenind din utilități, procedură ce derogă de la dreptul comun definit de art. 205 și urm. din Legea nr. 31/1990 și O.U.G. 28/2002.
De asemenea, prin înserarea în textul convocării a elementelor menționate în aceste acte normative derogatorii care prevăd că A.G.A. ale societăților care se privatizează cât și ale furnizorilor de utilități au obligația să aprobe conversia creanțelor în acțiuni conform art. 148din O.U.G. nr. 8/2003, nu s-a încălcat legea, și, în mod corect s-a reținut de ambele instanțe că prin aceasta s-au acoperit toate elementele la care face referire art. 117 din Legea nr. 31/1990, pentru informarea corectă a acționarilor.
Nici critica privind aplicarea greșită a legii prin înlăturarea dreptului de preferință al acționarilor nu poate fi reținută, instanțele apreciind în mod judicios deoarece conversia creanțelor celor doi furnizori de utilități (E. și D.) în acțiuni în proporție de 100 % conform art. 14 alin. (8) din O.U.G. 8/2003 lipsește de conținut dreptul de preferință, normele fiind derogatorii de la dreptul comun.
Pentru considerentele ce preced, Curtea, în temeiul art. 312 C. proc. civ., a respins recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3855/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3854/2005. Comercial → |
|---|
