ICCJ. Decizia nr. 3917/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința 1675 din 8 septembrie 2004, Tribunalul Mureș a admis acțiunea introdusă de reclamanta SC A. SA Târgu-Mureș și a dispus evacuarea necondiționată a pârâtei SC M. SRL Reghin din imobilul situat în Reghin, jud. Mureș.
în motivarea hotărârii se reține că reclamanta este proprietara imobilului, iar contractul de închiriere încheiat cu pârâta a expirat la 31 decembrie 2003, dată de la care pârâta deține spațiul fără titlu.
împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta SC M. SRL.
Prin decizia nr. 7/ A din 7 februarie 2005, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a admis apelul pârâtei, a anulat sentința 1675/2004 a Tribunalului Mureș și a trimis cauza Judecătoriei Reghin pentru soluționarea fondului cauzei.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că litigiul vizând locațiunea unui imobil este un litigiu de natură civilă, de competența judecătoriei, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ., raportat la art. 2 pct. 2 lit. a) și art. 7 pct. 1 C. proc. civ., coroborat cu art. 3 și art. 4 C. com.
S-a susținut că litigiile comerciale sunt numai cele care izvorăsc din fapte de comerț de natura celor enumerate de art. 3 și 4 C. com., ori în speță, ambii comercianți sunt autorizați pentru comerț cu medicamente și nu acte de comerț cu imobile și referitoare la imobile.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs, timbrat, reclamanta SC A. SA criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul greșitei încadrări a litigiului dintre părți ca un litigiu de natură civilă și nu comercială.
Se arată că spațiul care constituite obiectul litigiului este destinat îndeplinirii obiectului de activitate al recurentei, respectiv comerț cu medicamente.
Se arată că instanța de apel a nesocotit dispozițiile art. 4 C. com., care prevăd că se socotesc ca fapte de comerț și celelalte contracte, nu doar cele prevăzute de art. 3 C. com., ori contractul încheiat între părți are natură comercială, spațiul fiind destinat exercitării unui fapt de comerț.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și se solicită admiterea acestuia cererea decizii și trimiterea cauzei pentru soluționarea apelului pe fond la aceeași instanță.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând să-l admită.
Astfel, obiectul litigiului dedus judecății vizează locațiunea unui imobil, imobil din care reclamanta a solicitat evacuarea necondiționată a pârâtei pentru lipsă de titlu.
Art. 3 C. com. enumeră actele și operațiunile considerate, datorită naturii lor și pentru motive de ordine publică, fapte comerț obiective.
Art. 4 C. com., dispune că pe lângă fapte de comerț obiective, a căror comercialitate este independentă de calitatea persoanei care le săvârșește, că faptele de comerț subiective, dobândesc caracter comercial datorită calității de comerciant a persoanei care le săvârșește.
Prezumția de comercialitate încetează, după cum textul de lege subliniază, pentru acele contracte și obligațiuni, care sunt de natură civilă, adică dacă prin esența lor nu pot fi socotite ca accesorii comerțului.
în speță, este vorba de un contract de locațiune, care nu face parte din cele indicate în art. 3 C. com., contract care s-a încheiat între două firme comerciale, care desfășoară operațiuni care nu se contestă că sunt comerciale.
Contractul de locațiune nu are întotdeauna o natură exclusiv civilă și el dobândește caracterul unui act de comerț atunci când, ca în speță, este încheiat de un comerciant, când acel contract este în legătură cu comerțul pe care-l exercită societatea.
Prezumția de comercialitate se aplică la toate actele comerciantului având în vedere că aceste acte sunt un accesoriu al operațiunii comerciale principale.
Cum în speță, spațiul care constituie obiectul litigiului dedus judecății este destinat îndeplinirii obiectului de activitate al societății reclamante, respectiv comerț cu medicamente, rezultă că litigiul are natură comercială și nu civilă, cum greșit a reținut instanța de apel.
Pe cale de consecință, conform art. 313 C. proc. civ., cu referire la art. 312 alin. (5) C. proc. civ., s-a admis recursul formulat de reclamantă, s-a casat decizia atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare în fond a apelului declarat, la aceeași instanță.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3882/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3859/2005. Comercial → |
|---|
