ICCJ. Decizia nr. 3707/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin încheierea pronunțată în Camera de Consiliu la data de 10 decembrie 2003, Judecătoria sector 1 București a admis în parte cererea formulată de creditoarea R.A.A.P.P.S. prin sucursala A.î.F.I. cu sediul în București, a încuviințat executarea silită prin poprire asupra conturilor debitoarei SC C. SA cu sediul în București, până la concurența sumei de 34.727.056 lei, reprezentând contravaloare utilități și 2.821.623 lei cheltuieli de judecată în temeiul titlului executor, sentința civilă nr. 2875 din 11 aprilie 2001 a Tribunalului București, secția comercială.
Apelul declarat de creditoare împotriva acestei încheieri a fost respins ca nefondat prin decizia comercială nr. 265 din 4 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.
S-a reținut în considerentele deciziei că prin înscrisurile depuse creditoarea nu a făcut dovada lucrărilor de igienizare pe care le-a pretins prin cererea formulată.
R.A.A.P.P.S. prin A.î.F.I. cu sediul în București, a declarat recurs împotriva acestei decizii, în temeiul art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. și a susținut că este nelegală și netemeinică.
A susținut recurenta că intimata nu și-a respectat obligația asumată prin contract în sensul că nu a efectuat lucrările de igienizare a spațiului la părăsirea acestuia așa cum rezultă din procesul verbal încheiat la 19 noiembrie 1999. Că deși a somat-o la data de 10 aprilie 2000, intimata a refuzat îndeplinirea obligației, situație în care recurenta a fost nevoită să execute prin forțe proprii și apoi să recupereze contravaloarea lucrărilor de la C.
Aceste lucrări de igienizare au fost dovedite cu devizul întocmit la data de 17 februarie 2000, obiectul litigiului dedus judecății îl constituie contravaloarea acestora și nu a lucrărilor de amenajare.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului întrucât lucrările de igienizare au fost efectuate de aceasta conform adresei pe care a comunicat-o recurentei.
Recursul nu este fondat.
Urmărirea și poprirea lucrurilor mișcătoare ale debitorului este reglementată în Cartea a V-a Capitolul al II-lea din secțiunea a V-a (art. 452-456 C. proc. civ.) privind executarea silită.
în cadrul de aplicare a dispozițiilor referitoare la executarea silită prin poprire, instanța de validare trebuie să verifice existența titlului executoriu ce se solicită a fi dus la executare de către creditor și dacă terțul poprit este dator debitorului sau, acesta din urmă are cont deschis la banca terțului poprit.
în speță, titlul executoriu îl constituie sentința civilă nr. 2875 din 11 aprilie 2001 a Tribunalului București, secția comercială, prin care intimata-pârâtă a fost obligată la 34.727.056 lei contravaloare utilități pentru perioada februarie-martie 2000 și la 2.821.623 lei cheltuieli de judecată.
Prin aceeași sentință pârâta a fost obligată să efectueze lucrările de igienizare a spațiului din Bd. Magheru, sector 1, conform contractelor, iar în caz de refuz se va autoriza reclamanta să execute lucrările pe cheltuiala pârâtei.
în mod corect instanța de apel a admis numai în parte cererea creditoarei întrucât suma privind lucrările de igienizare nu este certă, lichidă și exigibilă în sensul dispozițiilor art. 379 C. proc. civ., iar în cadrul acestei cereri de poprire nu se pot administra probe care vizează fondul litigiului.
Cum în speță, creditoarea a făcut dovada existenței titlului executor numai pentru sumele reprezentând contravaloare utilități și a cheltuielilor de judecată, în mod corect s-a încuviințat executarea silită prin poprire numai pentru aceste sume.
Față de toate aceste considerente, decizia instanței de apel a fost legală și temeinică și potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins ca nefondat, recursul creditoare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3679/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3660/2005. Comercial → |
|---|
