ICCJ. Decizia nr. 3708/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 21 martie 2003, reclamanta SC G.V.I. SA București, a chemat în judecată pe pârâtele SC C. SA București și SC C.B.B. SRL București, pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare încheiat între pârâte la 15 octombrie 2002 și repunerea părților în situația anterioară, cu cheltuieli de judecată.
în motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că între pârâte s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare a terenului în suprafață de 944 m.p. situat în București, str. Constantin Mille, după ce A.G.E.A. din SC C. SA București, din 6 septembrie 2002 a hotărât acest lucru. Ulterior hotărârea adunării generale a fost anulată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, cu motivarea că a fost nelegală și nestatutară, situație în care s-a solicitat constatarea nulității absolute a vânzării, ca fiind făcută în baza unei hotărâri anulate.
La termenul de judecată din 23 ianuarie 2004, reclamanta a precizat acțiunea în sensul că renunță la capătul de cerere privind repunerea părților în situația anterioară.
Prin sentința comercială nr. 1640 din 4 februarie 2004, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat la 15 octombrie 2002 și a luat act de faptul că reclamanta SC G.V.I. SA București a renunțat la capătul de cerere având ca obiect repunerea părților în situația anterioară.
împotriva acestei sentințe a formulat apel societatea reclamantă, iar prin decizia nr. 345 din 25 iunie 2004, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis apelul și a schimbat în tot sentința tribunalului în sensul că a admis acțiunea restrânsă formulată de reclamanta SC G.V.I. SA București și a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare încheiat la 15 octombrie 2002 de către pârâte, luându-se act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că, atâta timp cât a fost anulată hotărârea acționarilor, acest lucru atrage și desființarea actului adițional.
Cu înscrisurile înregistrate la 29 iulie și respectiv 30 iulie 2004 societățile pârâte au formulat motive de recurs în temeiul art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., solicitând modificarea deciziei atacate și menținerea hotărârii tribunalului.
Astfel, ambele recurente au susținut în esență, următoarele:
- în mod greșit instanța de apel a reținut că transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului în discuție putea avea loc numai după data de 17 octombrie 2002, când hotărârea acționarilor s-a publicat în M. Of.;
- curtea de apel a stabilit eronat faptul că pârâtele au dat dovadă de rea credință la încheierea contractului de vânzare - cumpărare, întrucât, deși a fost notificată vânzătoarea SC C. SA București, această notificare nu avea dovada că a fost înregistrată la societatea vânzătoare;
- în mod greșit instanța de apel a considerat că anularea hotărârii acționarilor echivalează cu lipsa aprobării prevăzute de lege deoarece, la data încheierii contractului, aprobarea A.G.E.A. exista;
- din același punct de vedere recurentele au mai susținut că situația de fapt nu se încadra în dispozițiile art. 115 din O.U.G. nr. 28/2002, întrucât valoarea activelor înstrăinate nu depășea 20 % din totalul activelor imobilizate.
Recursurile celor două pârâte sunt nefondate.
Din actele dosarului rezultă că, la data de 15 octombrie 2002, între pârâta SC C. SA București, în calitate de vânzătoare și SC C.B.B. SRL București (în prezent SC V. SRL București) s-a încheiat contractul autentic de vânzare - cumpărare la B.N.P.C.A.B., prin care s-a vândut terenul în suprafață de 944 m.p. situat în str. Constantin Mille București.
Din cuprinsul actului autentic rezultă că vânzarea terenului s-a făcut în baza hotărârii A.G.A. din 6 septembrie 2002 de la societatea comercială vânzătoare, precum și faptul că asupra terenului nu există nici un fel de litigiu, neexistând, ca atare, nici o interdicție de înstrăinare.
Susținând că printr-o hotărâre definitivă și executorie a fost desființată hotărârea adunării generale extraordinare a acționarilor din 6 septembrie 2002, ce a stat la baza acestei înstrăinări, reclamanta SC G.V.I. SA București, în calitate de acționar al SC C. SA București, a solicitat constatarea nulității contractului de vânzare - cumpărare a terenului.
Prima critică formulată de cele două recurente vizează faptul că instanța de apel a reținut greșit împrejurarea că înstrăinarea terenului putea avea loc doar după 17 octombrie 2002, când hotărârea acționarilor s-a publicat în M. Of., întrucât publicitatea are drept scop numai opozabilitatea față de terți, contractul fiind pe deplin valabil față de părțile contractante.
în realitate, în conformitate cu prevederile art. 130 alin. (4) din Legea societăților comerciale, modificată și republicată, pentru a fi opozabile terților, hotărârile adunării generale vor fi depuse în termen de 15 zile de oficiul registrului comerțului, spre a fi menționate în registru și publicate în M. Of. al României, partea a IV-a.
De asemenea, conform alineatului 5 al aceluiași articol, hotărârea A.G.A. nu va putea fi executată înainte de îndeplinirea acestor formalități, ceea ce înseamnă că instanța de apel a reținut în mod corect faptul că înstrăinarea terenului nu se putea face înainte de 17 octombrie 2002.
Ca atare, îndeplinirea tuturor formalităților legate de publicitatea hotărârii A.G.A. este obligatorie și ea nu se referă numai la opozabilitatea față de terți ci și la interdicția expresă de a putea fi adusă la îndeplinire înainte de comunicarea la O.R.C. și de publicarea în M. Of., situație în care va fi respins primul motiv de recurs.
Recurenții au mai susținut că nu s-a dovedit reaua credință a pârâtelor deoarece vânzătoarea SC C. SA București n-a fost legal notificată în legătură cu acțiunea formulată de societatea reclamantă pentru anularea hotărârii A.G.A.
Nici acest motiv nu poate fi reținut deoarece, la dosarul instanței de fond, s-au depus copii ale actelor prin care avocații acționarilor minoritari au făcut cunoscut pârâtelor existența pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, având ca obiect constatarea nulității hotărârii A.G.A. din 6 septembrie 2002, actul fiind primit sub semnătură de un salariat sau înregistrat la societate, ceea ce înseamnă că instanța de apel a făcut o corectă interpretare a dovezilor prezentate.
De altfel, așa cum s-a arătat, deși au fost notificate în legătură cu existența pe rolul tribunalului a dosarului privind anularea hotărârii A.G.A., în cuprinsul contractului de vânzare - cumpărare pârâtele au consemnat în mod expres faptul că asupra terenului nu există nici un fel de litigiu.
Pârâtele au mai susținut că anularea hotărârii A.G.A. nu echivalează cu lipsa aprobării prevăzute de lege deoarece, la data încheierii contractului, această aprobare exista.
La dosarul tribunalului s-a depus certificatul din care reiese că prin sentința civilă nr. 13848 din 14 noiembrie 2002, secția comercială a Tribunalului București, a admis acțiunea și a dispus anularea hotărârii A.G.E.A. din 6 septembrie 2002, efectul unei asemenea hotărâri fiind desființarea efectelor hotărârii adunării generale ca urmare a nerespectării condițiilor prevăzute de lege.
în fine, recurentele au mai susținut că situația de fapt din litigiul de față nu se încadra în dispozițiile art. 115 din O.U.G. nr. 28/2002, întrucât valoarea activelor înstrăinate nu depășea 20 % din totalul activelor imobilizate dar nici această critică nu poate fi reținută deoarece textul invocat se referă la toate actele de înstrăinare încheiate de administrator în decursul unui exercițiu financiar, ori, în speță, nu s-a cunoscut și nici nu s-ar fi putut dovedi această înstrăinare în condițiile actului normativ invocat.
Pentru toate aceste considerente, recursurile formulate de cele două pârâte au fost respinse ca nefondate, conform art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3746/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3709/2005. Comercial → |
|---|
