ICCJ. Decizia nr. 3784/2005. Comercial
| Comentarii |
|
La data de 20 mai 2003, reclamanta SC C.C. SRL Craiova a chemat în judecată pe pârâta SC R. SA Târgoviște, pentru a fi obligată la plata sumei de 50.576.991 lei actualizată cu rata inflației la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata contravalorii monitorului și a lipsei de folosință a acestuia.
Prin sentința civilă nr. 2135 din 19 septembrie 2003, Tribunalul Dâmbovița a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la plata sumei de 50.576.991 lei diferență preț cu dobânda legală pentru perioada 16 mai 2000 și până la data plății și 3.733.638 lei cheltuieli de judecată, respingând acțiunea reconvențională a pârâtei.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr. 13 din 16 decembrie 2003, a respins apelul pârâtei, ca nefondat.
împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, pârâta a declarat recurs, susținând, în esență, că în mod greșit a fost obligată la plata sumei de 50.576.991 lei dobândă legală așa cum s-a menționat în dispozitiv, situație în care solicită înlăturarea obligării sale la această sumă, pentru care instanța nu a verificat timbrajul.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea lucrărilor dosarului în raport de motivele de recurs se constată că acestea nu sunt de natură să conducă la casarea hotărârii atacate, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile art. 304 C. proc. civ.
în speță, raporturile comerciale dintre părți s-au derulat potrivit dispozițiilor contractului din 8 mai 2000, prin care reclamanta vânzătoare a vândut pârâtei cumpărătoare produse de tehnică de calcul pe care aceasta nu le-a achitat integral, în suma pretinsă prin acțiune.
Este de reținut că deși în minuta hotărârii instanței de fond se menționează corect că pârâta va fi obligată la plata sumei de 50.576.991 lei debit restant, cu dobânda legală pentru perioada 16 mai 2000 și până la zi, în dispozitiv s-a menționat din eroare că suma ar reprezenta dobânda legală.
Această împrejurare, ce poate fi corectată potrivit art. 281 C. proc. civ., nu impietează asupra legalității soluției privind obligarea la plata diferenței de preț menționată în acțiune și a dobânzii legale aferente, așa cum corect s-a reținut și prin hotărârea ce se atacă.
Instanța de apel a verificat și legalitatea timbrării, astfel că nici aceste critici nu pot fi primite.
Recursul pârâtei s-a privit ca nefondat și a fost respins ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2928/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3957/2005. Comercial → |
|---|
