ICCJ. Decizia nr. 2928/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Reclamantul H.H. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții H.H.T. și A.V.A.B. București să se constate nulitatea absolută a contractului de garanție imobiliară încheiat la 17 iulie 1996 și autentificat sub nr. 2909/1996.
Motivându-și acțiunea, reclamanta arată că operațiunea de garantare este lipsită de consimțământul reclamantului ca proprietar al imobilului ce a făcut obiectul dreptului de ipotecă fiind îndeplinite condițiile, prevăzute de art. 948 și 1.769 C. civ.
Curtea de Apel București, prin sentința nr. 44, pronunțată la 4 aprilie 2004, a respins contestația la executare invocând dispozițiile art. 83 din O.U.G. 51/1998, potrivit cărora contestația la executare se poate face doar după depunerea unei cauțiuni care reprezintă o condiție obligatorie și prealabilă.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs susținând că există motive, prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susține că acțiunea este una în constatare a nulității absolute a contractului de garanție imobiliară și nu o contestație la executare.
Se mai arată că și dacă ar fi fost contestație la executare, instanța trebuia să se raporteze la valoarea activului supus valorificării de 36.000 dolari S.U.A. și să fixeze o cauțiune de 7.200 dolari S.U.A. nu de 52.438,80 dolari S.U.A.
Recurenta mai arată și că obiectul se referă la contractul de garanție imobiliară, iar valoarea creditului garantat este de 203.133.124 lei și nu dolari S.U.A.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Conform art. 112 pct. 3 și 4 C. proc. civ., acțiunea formulată de reclamant este cea care investește instanța stabilind obiectul și motivele de fapt și de drept ale acțiunii.
în speță reclamantul a solicitat anularea contractului de ipotecă nr. 2909 din 17 iulie 1996 întemeindu-și acțiunea pe dispozițiile art. 948 și 1769 C. civ.
Nici un moment nu s-a făcut referire la dispozițiile procedurale ale contestației la executare sau la reglementarea specială din art. 83 din O.U.G. 51/1998, pentru ca instanța să fie îndreptățită a fixa o cauțiune și respectiv să respingă acțiunea pentru neîndeplinirea acestei condiții prealabile.
Depășind principiul disponibilității instanța a pronunțat o hotărâre nelegală și a limitat dreptul la justiție al reclamantului care, abia după ce va lămuri existența sau inexistența contractului de ipotecă va ști dacă are interes a promova o contestație la executare sau nu.
Nefiind incidente în cauză dispozițiile art. 83 din O.U.G. 51/1998, aprobată prin Legea 409/2001, s-a constatat întemeiat recursul conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a făcut aplicarea art. 312 pct. 5 C. proc. civ., s-a admis recursul reclamantului, a fost casată sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare pe fond aceleiași instanțe.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3310/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3784/2005. Comercial → |
|---|
