ICCJ. Decizia nr. 3310/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Cluj sub nr. 2247/2004 SC D.R.B. SRL, a solicitat instanței ca prin sentința ce o va da în contradictoriu cu SC S.S. SRL să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 19 ianuarie 2004, privind 7 gherete amplasate pe domeniul public, să dispună repunerea părților în situația anterioară, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 100.000.000 lei plata dobânzilor legale în sumă de 1.770.833 lei și în continuare până la achitarea debitului.
Tribunalul Cluj, prin sentința civilă nr. 2059 din 26 mai 2004 a admis acțiunea, a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți la data de 19 ianuarie 2004, având ca obiect 7 gherete amplasate pe domeniul public. Pârâta a fost obligată să restituie reclamantei suma de 100.000.000 lei achitată cu titlu de preț, să-i plătească suma de 1.770.833 lei, reprezentând dobândă calculată de la data încheierii contractului până la cea a introducerii acțiunii și până la achitarea integrală a debitului, a mai fost obligată la 15.050.000 lei cheltuieli de judecată.
Reține instanța în motivarea soluției că, reclamanta a fost în eroare asupra substanței bunurilor ce au făcut obiectul contractului.
Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 605 din 16 decembrie 2004 a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței mai sus menționate pe care a schimbat-o în întregime în sensul respingerii acțiunii și a obligat reclamanta la 16.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut în raport de probele administrate că în cauză nu sunt dovedite condițiile legale ce justifică nulitatea absolută sau relativă a convenției.
SC D.R.B. SRL a declarat recurs împotriva deciziei invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
în dezvoltarea motivelor de recurs arată că:
Decizia a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 948, 953 și următorii, a art. 966 C. civ., este în parte și nemotivată, se bazează pe considerente străine pricinii.
Contractul este nul pentru că este fondat pe o cauză falsă și pe un considerent surprins prin dol, eroarea în care s-a aflat din vina pârâtei este distructivă de voință, în situația când ar fi știut că nu poate obține avizul sanitar pentru funcționare nu ar fi contractat, bunul neputând fi folosit în scopul pentru care a fost achiziționat.
Recursul a fost respins, ca nefondat, pentru următoarele motive:
La data de 19 ianuarie 2004 între părți s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare a 7 gherete, vânzătorul (pârâta) obligându-se să "cedeze cumpărătorului (reclamantei) toate autorizațiile și avizele existente" privind gheretele respective.
La interogatoriu pârâta a arătat că la data semnării convenției în gheretele respective se comercializa pâine și produse de panificație, reclamanta le-a dobândit în acest scop, împrejurare recunoscută de acesta.
Prin acțiune reclamanta a solicitat să se constate "nulitatea convenției" deoarece consimțământul i-a fost surprins prin dol, eroarea în care s-a aflat este distructivă de voință dacă ar fi cunoscut că nu se poate obține avizul sanitar pentru desfășurarea activității pentru care a achiziționat bunurile respective nu ar fi contractat, convenția având în acest context și o cauză falsă.
Potrivit dispozițiilor art. 953 C. civ., consimțământul nu este valabil când este dat prin eroare, smuls prin violență sau surprins de dol, iar potrivit dispozițiilor art. 960 C. civ., dolul este o cauză de nulitate a convenției când mijloacele viclene întrebuințate de una din părți, sunt astfel încât este evident că fără mașinațiunile respective, cealaltă parte n-ar fi contractat.
în speță, așa cum s-a arătat până la data încheierii convenției pârâta a fost acea care în gheretele respective a comercializat pâine și produse de panificație, la încheierea ei s-a obligat să-i predea reclamantei "autorizațiile și avizele existente".
Din nici un act al dosarului nu rezultă că activitatea de comerț desfășurată de pârâtă anterior înstrăinării ar fi fost întreruptă sau suspendată pe considerentul lipsei "avizului sanitar", rezultă însă din actele dosarului că acest aviz se poate obține de pârâtă prin racordarea gheretelor la rețeaua de apă a orașului.
Nu este lipsit de relevanță a se reține că reclamanta desfășoară activitate tot în domeniul comerțului, a alimentației publice și un minim de diligență, la data când i s-au înmânat "autorizațiile și avizele" privind cele 7 gherete ar fi obligat-o la o verificare dacă în raport de actele respective activitatea de comerț se poate desfășura în continuare.
Din nici o probă a dosarului nu rezultă că pârâta ar fi recurs la mijloace viclene pentru a ascunde reclamantei faptul că gheretele nu sunt racordate la rețeaua de apă, chiar dacă nu i s-a comunicat acest lucru situația respectivă putea fi ușor verificată fie practic fie prin actele predate cu ocazia vânzării.
în această situație corect a reținut instanța că în cauză, eroarea în care a căzut reclamanta nu întrunește nici condițiile art. 954 C. civ., pentru că ea nu privește substanța obiectului convenției și nu îndeplinește nici condițiile, prevăzute de art. 960 referitoare la dol.
Nici critica cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 966 C. civ., nu poate fi reținută. Prin "cauză" a unei convenții înțelegându-se "scopul concret" urmărit prin actul încheiat .
Reclamanta a încheiat convenția în scopul desfășurării în cele 7 gherete a unei activități comerciale, ea poate fi desfășurată prin îndeplinirea cerinței de racordarea acestora la rețeaua de apă a orașului.
Decizia pronunțată a îndeplinit și condițiile prevăzute de art. 261 C. proc. civ., fiind motivată în fapt și în drept, pentru considerentele arătate s-a respins ca nefondat recursul.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3560/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2928/2005. Comercial → |
|---|
