ICCJ. Decizia nr. 3094/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea adresată Curții de Apel București la data de 25 august 2003, reclamanta SC O. SA a chemat în judecată pârâtul M.T.C.T., solicitând ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună ca acesta să fie obligat să-i plătească, cu titlu de daune, suma de 49.781.127.090 lei și cheltuielile de judecată, precizând, prin petiția depusă la dosar la data de 12 ianuarie 2004, că-și micșorează câtimea pretențiilor cu suma de 10.518.952 lei.
La data de 3 noiembrie 2003 pârâtul a formulat și depus la dosar cerere de chemare în garanție a SC R. SA, N.D. și SC M.B.C. SA.
Secția a V-a comercială a Curții de Apel București, prin sentința comercială nr. 65, pronunțată la data de 28 mai 2004, a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârât și de chematele în garanție, ca neîntemeiate; a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtului și, ca rămasă fără obiect, cererea de chemare în garanție formulată de acesta.
Reclamanta a formulat recurs împotriva acestei hotărâri, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, pct. 9 și pct. 10 C. proc. civ.
Este de observat că potrivit art. II alin. (2) teza 1 din O.U.G. nr. 58/2003, procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instanțe, situație în care s-a aflat și Curtea de Apel București, sesizată cu soluționarea acestui litigiu, în temeiul art. 3 alin. (1), pct. 1 C. proc. civ., în redactarea în vigoare la data investirii sale, iar legiuitorul, prin modificarea adusă art. 7202C. proc. civ., prin art. I pct. 18 din evocata ordonanță, în considerarea principiului celor două grade de jurisdicție, a reintrodus calea de atac a apelului și în litigiile comerciale, astfel că evocata sentință era supusă apelului la data pronunțării sale.
Așa fiind, Curtea, în majoritate, calificând, conform art. 84 C. proc. civ., calea de atac cu soluționarea căreia a fost investită ca fiind apel, în temeiul art. 137 C. proc. civ. și în considerarea dispozițiilor art. 4 și art. 159 alin. (2) C. proc. civ., a admis excepțiile de necompetență materială a acestei instanțe de a soluționa apelul, având în vedere, deopotrivă, că, potrivit art. 3 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., curțile de apel au dobândit plenitudine de competență în materia apelului și, în conformitate cu art. 158 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., a trimis dosarul instanței competente, respectiv Curții de Apel București, ca instanță de apel.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2901/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3560/2005. Comercial → |
|---|
