ICCJ. Decizia nr. 4099/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4099/2005
Dosar nr. 947/2005
Şedinţa publică din 7 iulie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 24 septembrie 2004, reclamanta SC A. SA, sucursala Timiş a solicitat ca, în contradictoriu cu SC P. SRL Timişoara, pe cale de ordonanţă preşedinţială, instanţa de judecată să dispună suspendarea vremelnică a executării sentinţei nr. 4993 din 1 iunie 2004, pronunţată de Judecătoria Timişoara.
Prin Decizia nr. 405/ A din 22 noiembrie 2004, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins cererea de ordonanţă preşedinţială ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că hotărârea pronunţată asupra cererii de validare a popririi, având caracterul unui act de executare, nu poate fi atacată decât cu contestaţie la executare.
Cum o astfel de hotărâre nu poate fi atacată cu recurs, iar cererea de suspendare a executării hotărârii de validare până la soluţionarea apelului are caracter incidental, aceasta este inadmisibilă.
Împotriva hotărârii primei instanţe reclamanta a declarat recurs, întemeiat pe art. 3041 C. proc. civ.
S-a susţinut că în mod greşit instanţa s-a pronunţat prin decizie, că acesta s-a antepronunţat asupra apelului declarat împotriva hotărârii de validare a popririi, că a încălcat astfel dispoziţiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., că în mod greşit instanţa s-a pronunţat asupra în sensul caracterului irevocabil al hotărârii de validare a popririi şi, pe cale de consecinţă, a respins cererea de suspendare vremelnică a executării hotărârii ca inadmisibilă.
În concluzie, reclamanta a solicitat admiterea recursului şi casarea cu trimitere a hotărârii atacate.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Corespunzător principiului statuat prin art. 129 din Constituţia României, legea procesuală civilă a determinat un sistem coerent al judecării cauzei civile în fond şi căii de atac, de natură a asigura protecţia imparţială a drepturilor subiective deduse judecăţii.
Ca atare, revine părţii interesate de a alege calea procesuală legal prevăzută pentru sesizarea instanţei, în vederea judecării în fond şi căii de atac a unei pretenţii.
În acest context, este de reţinut că potrivit art. 299 C. proc. civ., în recurs controlul judecătoresc priveşte examinarea legalităţii hotărârii atacate în raport de cazurile de casare conceptualizare prin art. 304 C. proc. civ. sau, după caz, a art. 3041 din acelaşi cod, invocate de partea interesată.
Totodată, motivele de nelegalitate privesc dispozitivul care intră în puterea lucrului judecat şi nu considerentele care, atunci când soluţia atacată este temeinică şi legală, eventuala eroare din considerente putând fi rectificată prin motivarea deciziei de respingere a recursului.
Prin urmare, considerentele sunt examinate numai în măsura în care este necesar controlul judecătoresc al dispozitivului, pentru a constata motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei.
Sub acest aspect, se constată că hotărârea atacată este amplu şi convingător motivată, iar argumentele instanţei susţin hotărârea pronunţată, criticile formulate sub acest aspect constatându-se a fi neîntemeiate, iar eroarea cu privire la denumirea hotărârii nu are aptitudinea de a duce la pronunţarea altei soluţii.
Cu privire la soluţia pronunţată, se constată că aceasta este legală.
Astfel, suspendarea executării hotărârii poate fi solicitată în condiţiile art. 300 alin. (2), art. 3000 alin. (3) cu referire la art. 403 sau art. 403 alin. (3) şi (4) C. proc. civ.
Sesizată cu cererea de suspendare vremelnică a hotărârii de validare a popririi, instanţa a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile nici unuia dintre textele menţionate.
Ori, admiterea unei cereri în condiţii prevăzute de legea procesual civilă apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Prin urmare, respingând cererea ca inadmisibilă, instanţa a pronunţat o hotărâre legală, nesupusă nici unuia din cazurile de casare sau modificare prevăzute de C. proc. civ.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC A. SA, sucursala Timiş, împotriva sentinţei nr. 405/ A din 22 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 7 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4081/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4100/2005. Comercial → |
|---|
