ICCJ. Decizia nr. 4331/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4331/2005
Dosar nr. 3203/2004
Şedinţa publică din 28 septembrie 2005
Deliberând asupra recursului de faţă,
Reclamantul I.V. a solicitat ca, în contradictoriu cu SC G.C. SA Mediaş să se dispună ca volumul de apă repartizat pentru 7 apartamente în factura aferentă lunii ianuarie 2002 să fie repartizată la toate cele 50 de apartamente, iar suma facturată să fie diminuată la valoarea reală.
Motivându-şi acţiunea reclamantul arată că în luna ianuarie 2002 i s-a mai facturat în plus diferenţa dintre contorul general al blocului şi contoarele individuale pe apartament şi această diferenţă a fost repartizată la 7 apartamente din 50 respectiv la cele care nu aveau apometre facturându-se o cantitate de 4 ori mai mare decât consumul reclamantului.
Tribunalul Sibiu, prin sentinţa civilă nr. 3770 din 7 octombrie 2003 a respins acţiunea reclamantei reţinând că în luna ianuarie 2002 s-a făcut într-adevăr o recalculare, iar diferenţa rezultată între citirea contorului general şi plăţile făcute de beneficiari a fost repartizată în funcţie de numărul de persoane, pe fiecare apartament.
Această modalitate de calcul era cea prevăzută în contractul de închiriere şi a fost transmisă Asociaţiei de proprietari cu o distribuţie egală a diferenţelor. Cu toate acestea, Asociaţia de proprietari a hotărât ca repartizarea pierderilor să se facă doar pe apartamentele care nu aveau montate apometre, unul dintre acestea fiind şi cel al reclamantului.
Conform procesului - verbal din 29 noiembrie 2001, reclamantul a fost de acord cu măsura luată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul criticând soluţia întrucât procesul – verbal pe care s-a întemeiat hotărârea nu exista în dosar şi deci nu există nici o dovadă că reclamantul şi-ar fi dat acordul pentru o astfel de repartizare a diferenţei.
Curtea de Apel Alba – Iulia, prin Decizia civilă nr. 15 din 16 ianuarie 2004 a respins ca nefondat apelul reclamantului reţinând că acesta nu poate cere decât exonerarea de plată a 1/7 din valoarea facturii şi acţiunea apare ca inadmisibilă prun prisma prevederilor art. 111 C. proc. civ. Se arată că reclamantul s-ar putea apăra într-un eventual litigiu pe care l-ar porni creditoarea pentru obligarea sa la plata sumei pe care consideră că nu o datorează.
S-a mai reţinut şi că la dosar există copia procesului – verbal al Asociaţiei de proprietari, din care rezultă că Asociaţia a hotărât acest mod de repartizare.
Decizia a fost atacată cu recurs de către reclamant care reiterează situaţia de fapt prezentată în acţiune fără a identifica şi structura criticile în aşa fel încât ele să se poate încadra în vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Recurentul învederează că nu a fost de acord nici un moment cu hotărârea Asociaţiei de proprietari considerând că nu se justifică să plătească doar el diferenţă numai pentru că nu avea montat apometru.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Apreciind că s-ar putea încadra motivarea recursului în dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., întrucât la data declarării recursului acest motiv de recurs exista şi în discuţie este existenţa înscrisului intitulat proces – verbal, se constată că susţinerile reclamantului nu sunt întemeiate deoarece la dosarul de fond, se regăsesc, copia acestui proces – verbal cât şi acordul expres al reclamantului că plata diferenţelor de apă rece dintre citirile contractului general şi suma citirilor contoarelor individuale să fie suportată numai de proprietarii apartamentelor necontorizate.
Negăsindu-se întemeiate motivele de recurs, acesta urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul I.V. împotriva deciziei nr. 15 din 16 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4321/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4343/2005. Comercial → |
|---|
