ICCJ. Decizia nr. 4343/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4343/2005
Dosar nr. 9304/2004
Şedinţa publică din 29 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din Camera de consiliu nr. 695 din 18 februarie 2004 a Judecătoriei Bistriţa a fost admisă cererea executorului bancar B.C.R., sucursala Pucioasa, L.V., şi s-a încuviinţat executarea silită a debitoarei SC S. SA Bistriţa, în temeiul contractului de credit din 22 februarie 2002, a actelor adiţionale, precum şi al contractului de garanţie imobiliară autentificat la 14 februarie 2002 de B.N.P. S.D.I.M. şi contractului de cauţiune din 22 februarie 2002.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel debitoarea, apel ce a fost admis prin Decizia civilă nr. 300 din 11 mai 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, încheierea atacată fiind schimbată în tot în sensul respingerii cererii de încuviinţare executare silită.
În esenţă, s-a reţinut că în speţă creanţa creditoarei nu era nici certă, nici lichidă şi nici exigibilă, pe rolul unor instanţe, Tribunalul Bucureşti şi Judecătoria Bistriţa, fiind formulate contestaţii la executare.
Nemulţumită de această decizie creditoarea B.C.R., sucursala Pucioasa, a declarat recurs solicitând casarea ei pentru netemeinicie şi nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta apreciază că hotărârea a fost dată cu interpretarea greşită a actului dedus judecăţii, respectiv a contractului de credit, titlu din care rezulta fără dubiu lichiditatea, certitudinea şi exigibilitatea creanţei, prezentându-se detaliat condiţiile de creditare şi graficul de rambursare convenite de părţi.
În ceea ce priveşte modalitatea de plată a dobânzii şi majorarea ei, recurenta apreciază ca greşită interpretarea instanţei de apel, ea nefăcând altceva decât aplicarea celor convenite în Cap. III din contract, art. 3.2, art. 3.4 şi art. 3.7 alin. (3).
De asemenea, învederează că s-a reţinut greşit că pe rolul Tribunalului Bucureşti există pe rol o contestaţie, deoarece dovedise cu certificat de grefă că dosarul fusese soluţionat prin sentinţa civilă nr. 2874 din 27 februarie 2004, în sensul respingerii ca inadmisibile a acţiunii reclamantei.
Prin cea de-a doua critică recurenta apreciază că Decizia recurată este dată cu aplicarea greşită a legii respectiv a „Regulilor şi uzanţelor uniforme referitoare la acreditivele documentare" cunoscute sub denumirea de „Publicaţia 500", subliniind că instructarea băncii este realizată de ordonator, iar banca este prestator de servicii în cadrul acreditivului, termenele de valabilitate a celor două acreditive, 21 septembrie 2002 şi respectiv 30 octombrie 2002, exprimând momentele limită până la care puteau fi depuse la bancă documentele în vederea obţinerii plăţii şi nu momentul scadenţei plăţii.
În drept s-au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
La termenul de astăzi curtea a pus în discuţia părţilor şi căile de atac prevăzute în lege în materia încuviinţării executării silite.
Recursul este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta şi aspectele puse astăzi în discuţia părţilor din oficiu:
Potrivit dispoziţiilor art. 3731 alin. (2) C. proc. civ., aşa cum erau în vigoare la data soluţionării în fond a cererii, încheierea prin care instanţa încuviinţa cererea de executare silită se pronunţa fără citarea părţilor, în camera de consiliu, potrivit procedurii necontencioase.
Această procedură se întregeşte, potrivit art. 338 C. proc. civ., cu dispoziţiile de procedură necontencioase în măsura în care nu sunt potrivnice naturii necontencioase a cererii.
În speţă, prin apelul formulat de debitoare împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite, sunt invocate apărări de fond ce vizează derularea raporturilor contractuale dintre părţi, aspecte ce ţin de domeniul contestaţiei la executare şi care transformă procedura necontencioasă într-o procedură contencioasă.
Instanţa de apel analizează toate aceste aspecte cu încălcarea dispoziţiilor art. 338 C. proc. civ., reţinând chiar ea în considerentele deciziei că pe rolul altor instanţe se află litigii ce au ca obiect contestaţii la executare.
Procedând astfel instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu încălcarea legii motiv pentru care recursul va fi admis în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar Decizia din apel casată, apelul urmând a fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta B.C.R. SA, sucursala Pucioasa, împotriva deciziei nr. 300 din Camera de Consiliu de la 11 mai 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează Decizia atacată şi respinge ca inadmisibil apelul declarat de pârâta SC S. SA Bistriţa, împotriva încheierii din 18 februarie 2004 a Judecătoriei Bistriţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 29 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4331/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4346/2005. Comercial → |
|---|
