ICCJ. Decizia nr. 4321/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4321/2005
Dosar nr. 1561/2005
Şedinţa publică din 28 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 561 din 1 aprilie 2004, Tribunalul Prahova, secţia comercială, a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamanta SC C.E. SA Câmpina şi a obligat pârâţii D.G.F.P. Prahova şi M.F.P. să plătească acesteia, în solidar, 933.026.965 lei cu titlu de diferenţă impozit pe profit achitată nedatorat pe perioada 1998 – 2002; 664.353.166 lei dobânzi legale calculate până la data de 31 decembrie 2003, precum şi 53.942.602 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin aceeaşi hotărâre, cererea reclamantei privind obligarea pârâţilor la plata majorărilor de întârziere a fost respinsă, ca neîntemeiată.
S-a reţinut că la data de 8 septembrie 2003, reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 807.798.001 lei, reprezentând impozit pe profit achitat în plus în perioada anilor 1998-2002, precum şi a sumei de 300.000.000 lei majorări de întârziere.
După efectuarea expertizei contabile, reclamanta şi-a precizat pretenţia în sensul concluziilor raportului de expertiză.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a privatizat în anul 1997, prin metoda M.E.B.O.
În perioada menţionată reclamanta a virat integral impozitul pe profit, fără a opera reducerea de 50 % a acestuia, prevăzută de art. 50 din Legea nr. 77/1994.
Instanţa de fond a constatat că probele administrate susţin acţiunea. Totodată, abrogarea ulterioară a facilităţii fiscale menţionate este lipsită de relevanţă în cauză, cu referire la contractul de privatizare încheiat sub imperiul actului normativ menţionat.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 434 din 9 iunie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat împotriva hotărârii primei instanţe de pârâta D.G.F.P. Prahova, în nume propriu şi în numele pârâtului M.F.P.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a apreciat că în mod judicios prima instanţă a obligat pârâţii la pata sumelor menţionate, în raport de drepturile câştigate prin contractul de vânzare-cumpărare acţiuni, raportat la principiul neretroactivităţii civile, cu referire la abrogarea actului normativ prin care s-a statuat, între altele, asupra facilităţilor fiscale menţionate. Totodată, dispoziţiile OG nr. 9/2000 sunt aplicabile în speţă, atâta timp cât legiuitorul, prin actul normativ menţionat, a avut în vedere atât raporturile comerciale cât şi cele civile.
Împotriva acestei din urmă hotărâri pârâţii au declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
S-a susţinut că motivarea deciziei pronunţate în apel nu este în concordanţă cu prevederile legale, pentru următoarele motive:
1. Reclamanta a profitat de facilitatea fiscală, neînscrisă în contractul de vânzare acţiuni, pe perioada august-decembrie 1997, respectiv pe perioada cuprinsă între încheierea contractului şi data abrogării Legii nr. 77/1994 prin OUG nr. 88/1997. De la această dată nu mai există temei pentru acordarea facilităţilor, art. 969 C. civ. nefiind incident în cauză în raport de împrejurarea neînscrierii unei clauze în acest sens în contractul de privatizare. A decide astfel, cu referire la invocarea dreptului câştigat, înseamnă a contraveni dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din C.R.
2. Acordarea dobânzilor contravine prevederilor art. 10 alin. (1) din OG nr. 9/2000.
În concluzie, pârâţii au solicitat admiterea recursului şi modificarea în tot a sentinţei, în sensul respingerii acţiunii, ca neîntemeiată.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Este de reţinut că sub un prim aspect, condiţiile privind încheierea contractului, respectiv întâlnirea concordantă a ofertei de a contracta cu acceptarea acelei oferte, precum şi cele privind condiţiile de validitate a acestuia, rămân cele statuate de C. civ., normele legale privind privatizarea având caracter complementar, vizând ca finalitate exclusiv configurarea complexă a contractului de vânzare-cumpărare.
În cauză, a fost încheiat un contract în condiţiile Legii nr. 77/1994.
Prin urmare, părţile au stabilit un echilibru contractual în acest context legal.
Ca atare, dispoziţiile art. 969 C. civ., au fost corect reţinute ca fiind incidente în cauză.
A decide altfel, cu referire la abrogarea ulterioară a actului normativ prin care s-a stabilit facilitatea fiscală în discuţie, ar însemna încălcarea, concomitent, a dispoziţiilor legale în materia privatizării şi principiul libertăţii actelor juridice civile, având ca finalitate nesocotirea voinţei părţilor la încheierea acestuia şi afectarea nelegală a echilibrului contractual astfel stabilit.
Totodată, în mod judicios, corespunzător dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din C.R. şi art. 1 C. civ., prima instanţă a reţinut că, în raport de aceste dispoziţii, drepturile şi obligaţiile părţilor rămân cele stabilite prin contract şi actele normative în vigoare la data naşterii raportului obligaţional.
În fine, în raport de aria de aplicabilitate a OG nr. 9/2000, corect reţinută de prima instanţă, nu există temei legal pentru înlăturarea acestora, cu privire la pârâţi.
Aşadar, admiţând acţiunea, prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, corespunzător probatoriului administrat la normele juridice aplicabile.
Drept urmare, respingând apelul şi menţinând sentinţa atacată, instanţa de control judiciar a pronunţat o hotărâre legală, nesupusă cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocat de pârâţi.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de D.G.F.P. Prahova, în nume propriu şi în numele M.F.P., A.N.A.F., împotriva deciziei nr. 434 din 9 iunie 2004, a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4320/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4331/2005. Comercial → |
|---|
