ICCJ. Decizia nr. 4346/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4346/2005
Dosar nr. 11254/2004
Şedinţa de la 29 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22 octombrie 2003 la Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, reclamantul U.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele SC K.I.B.V. Olanda şi SC C. SRL Bucureşti constatarea nulităţii parţiale a contractului de cesiune părţi sociale încheiat la 19 decembrie 2001, a hotărârii din 19 decembrie 2001 a asociaţilor SC C. SRL şi a actului adiţional din 19 noiembrie 2001 la actul constitutiv al SC C. SRL întocmit de B.N.P. C.V. şi A.D.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 3724 din 16 martie 2004 a respins cererea reclamantului U.M. cu domiciliul ales la S.C.P.A.A.C. cu sediul în Bucureşti, aşa cum a fost modificată şi precizată ca neîntemeiată.
Prin aceeaşi sentinţă, instanţa a luat act de renunţarea reclamantului la judecată în ceea ce priveşte capetele doi şi trei din cererea principală de chemare în judecată, obligând reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 30.000.000 lei către pârâta SC K.I.B.V.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, solicitând schimbarea hotărârii atacate şi pe fond să se constate nulitatea contractului de cesiune de părţi sociale încheiat între reclamant şi SC K.I.B.V. la 19 decembrie 2001, a împuternicirii autentificate la 30 noiembrie 2001 de către B.N.P. C.A., a contractului de cesiune de creanţă încheiat la data de 8 aprilie 2002, între reclamant prin mandatar E.G.K. şi pârâta SC K.I.B.V.
Prin Decizia nr. 481 din 29 septembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins ca nefondat apelul reclamantului obligându-l la plata cheltuielilor de judecată de 25.000.000 lei către intimata SC K.I.B.V.
În termen legal, reclamantul U.M. a declarat recurs împotriva deciziei anterior menţionată criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă că instanţa de apel a pronunţat hotărârea cu încălcarea dreptului la apărare prin neacordarea unui termen de judecată în care părţile legal citate să poată pune concluzii orale, a respins ca neîntemeiat apelul modificând motivarea în drept a respingerii capătului de cerere privind constatarea nulităţii contractului de cesiune de părţi sociale şi de asemeni argumentând nelegal respingerea capătului de cerere privind constatarea nulităţii absolute a contractului de cesiune de creanţă.
Mai arată recurentul că ambele capete de cerere au fost respinse în mod nelegal, instanţa legând valabilitatea contractului de cesiune de părţi sociale de neatacarea hotărârii A.G.A. din 19 decembrie 2004 a SC C. SRL şi a actului adiţional din 19 noiembrie 2004 la statutul aceleaşi societăţi.
Recursul declarat de reclamant este nul.
Astfel, având în vedere că recursul declarat de reclamantul U.M. a fost semnat de avocat aparţinând S.C.P.A.A.C., iar împuternicirea avocaţială din 31 martie 2005 depusă la dosarul cauzei (dosar recurs) nu poartă semnătura recurentului, ci menţinerea "conform contract asistenţă juridică", Curtea a acordat un nou termen de judecată pentru complinirea semnăturii sau pentru depunerea împuternicirii speciale pentru formularea şi semnarea recursului.
Faptul că la data de 7 septembrie 2004, reclamantul U.M. depune la dosar cerere pentru acordarea unui nou termen pentru angajarea unui avocat (dosar nr. 962/2004) coroborat cu lipsa împuternicirii avocaţiale la data declarării recursului, 15 decembrie 2004, conduce la concluzia că reclamantul a revocat în apel contractul de asistenţă juridică cu S.C.P.A.A.C.
În consecinţă, deşi instanţa a acordat un termen de judecată pentru complinirea lipsei semnăturii, termen la care recurentul sau avocatul acestuia nu s-a prezentat, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., va constata nul recursul reclamantului iar potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., îl va obliga la cheltuieli de judecată către intimata K.I.B.V. Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul U.M., împotriva deciziei nr. 481 din 29 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Obligă recurentul la 30.000.000 lei (3.000 RON) către intimata K.I.B.V. Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 29 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4343/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4361/2005. Comercial → |
|---|
