ICCJ. Decizia nr. 4361/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4361/2005
Dosar nr. 1770/2005
Şedinţa de la 29 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 14 septembrie 2004 la Tribunalul Cluj, reclamanta SC U.C. SA Cluj-Napoca, a chemat în judecată pârâta SC H. SRL Turda, solicitând ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună constatarea nulităţii absolute a avizului de garanţie reală mobiliară: din data de 9 ianuarie 2004, extins prin înscriere, înscrise în A.E.G.R.M. la cererea pârâtei, în consecinţă, să dispună radierea acestor înscrisuri, cu cheltuieli de judecată în cazul în care pârâta se va opune admiterii prezentei cereri de chemare în judecată.
Tribunalul Comercial Cluj, prin sentinţa nr. 254/ C pronunţată la data de 16 noiembrie 2004 a admis excepţia lipsei de obiect, a respins acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta la 29.323.764 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că între reclamantă şi SC R.E. SRL s-a încheiat un contract de vânzare de utilaje, iar din valoarea totală de 110.979 euro reclamanta a achitat suma de 41.503 euro până la data de 10 decembrie 2002. La data de 21 decembrie 2002 vânzătoarea a cesionat creanţa pe care o deţinea asupra SC U.C. SA în favoarea pârâtei SC H. SRL. Cesiunea a fost notificată debitoarei. În perioada 15 aprilie 2003 – 13 august 2003, reclamanta a achitat în contul creanţei suma de 6.250.744.135 lei. La data de 9 ianuarie 2004 pârâta SC H. SRL a solicitat unui utilizator autorizat al A.E.G.R.M. un aviz de garanţie reală mobiliară respectiv un gaj general asupra bunurilor reclamantei pentru creanţa de 1.000.000 euro, înscriere operată. La 18 mai 2004 s-a solicitat extinderea garanţiei şi asupra altor bunuri decât cele descrise iniţial.
La 28 septembrie 2004, pârâta SC H. SRL a depus la dosar dovada radierii celor două avize, invocând lipsa de obiect a acţiunii.
Instanţa de fond a reţinut că întrucât pârâta a solicitat radierea avizului de garanţie după comunicarea cererii de chemare în judecată este în culpă procesuală şi a obligat-o la cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinţei, pârâta SC H. SRL a declarat apel la data de 5 ianuarie 2005 şi la data de 11 ianuarie 2005 recurs, cu acelaşi conţinut ca şi apelul, solicitând desfiinţarea hotărârii în ceea ce priveşte obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 98 pronunţată la data de 16 martie 2005 a respins apelul pârâtei, reţinând că faţă de obiectul cauzei, respectiv constatarea nulităţii absolute a unui act, sentinţa de fond este supusă apelului, conform art. 282 alin. (1) C. proc. civ.
Pe fond, instanţa de apel a reţinut în esenţă, că în mod întemeiat instanţa de fond a obligat pârâta la cheltuieli de judecată deoarece la data înregistrării acţiunii figurau înscrise cele două garanţii constituite la solicitarea apelantei şi la primul termen de judecată din 28 septembrie 2004 pârâta înregistrase la dosar cerere de amânare pentru lipsă apărare, fără însă ca la acest termen să fi recunoscut pretenţiile reclamantei.
Împotriva deciziei anterior precizată pârâta SC H. SRL Turda a declarat recurs solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei nr. 98/2005, admiterea apelului declarat de pârâtă şi desfiinţarea sentinţei nr. 254/ C din 16 noiembrie 2004 a Tribunalul Cluj în ceea ce priveşte acordarea cheltuielilor de judecată.
Prin motivele de recurs formulate, pârâta arată că:
- reclamanta prin cererea de chemare în judecată depusă la tribunal a solicitat „obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cazul în care se va opune admiterii cererii", condiţie care nu s-a împlinit. Pârâta precizează că nu s-a opus admiterii cererii ci a invocat excepţia lipsei de obiect a cauzei, întrucât între timp înscrierea Avizului de garanţie reală mobiliară de la A.E.G.R.M. identificat la data de 9 ianuarie 2004, a fost radiată, cauza rămânând fără obiect. Tribunalul Cluj care a pronunţat sentinţa nr. 254/2005 a admis excepţia lipsei de obiect dar în mod eronat nu a luat în considerare existenţa condiţiei sub care reclamanta a înţeles să pună cererea de acordare a cheltuielilor de judecată şi în consecinţă a acordat mai mult decât s-a cerut.
În drept recurenta – pârâtă şi-a fondat recursul în temeiul pct. 6 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ.
Recursul declarat de pârâtă nu este fondat.
Analizând actele şi lucrările aflate la dosar în raport de motivele de recurs formulate de pârâtă, Curtea apreciază că instanţa a făcut o apreciere corectă a acestora, şi în consecinţă a pronunţat o hotărâre legală.
Astfel, din analiza actelor dosarului rezultă că reclamanta a înregistrat cererea de chemare în judecată la Tribunalul Cluj, la data de 14 septembrie 2004 şi la primul termen de judecată din 28 septembrie 2004 pârâta a înregistrat la dosar cerere de amânare a soluţionării cauzei pentru a-şi formula apărare, fără ca la acest termen să fi recunoscut pretenţiile reclamantei. După acest termen pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect şi dovada radierii avizului de garanţie imobiliară de la A.E.G.R.M. înregistrată cu data de 27 septembrie 2004 (dosar nr. 71/2004 al Tribunalului Comercial Cluj) deci ulterioară înregistrării cererii de chemare în judecată.
Aşa fiind, instanţa în mod legal a făcut aplicaţiunea dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. şi a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.
În concluzie, recursul declarat de pârâtă este nefondat şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC H. SRL Turda, împotriva deciziei nr. 98 din 16 martie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 29 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4346/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4373/2005. Comercial → |
|---|
