ICCJ. Decizia nr. 4339/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4339/2005
Dosar nr. 5266/2004
Şedinţa de la 29 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 8503 din 1 septembrie 2003 a Judecătoriei Iaşi, a fost respinsă acţiunea în regres prin care SC A. SA, agenţia Iaşi solicitase obligarea pârâtului H.C. la plata sumei de 5.792.223 lei, reprezentând prejudiciul cauzat de minorul pârâtului autoturismului la 15 februarie 2002.
În esenţă s-a reţinut că reclamanta nu a probat îndeplinirea cerinţelor art. 998 C. civ., respectiv culpa minorului pentru care este atrasă răspunderea părintelui, în condiţiile art. 1000 alin. (2) C. civ.
Împotriva acestei sentinţe reclamanta a declarat recurs, soluţionat ca apel prin Decizia comercială nr. 53 din 8 martie 2004 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială, în sensul respingerii ca nefondat.
Nemulţumită de această decizie reclamanta a declarat recurs solicitând casarea ei pentru netemeinicie şi nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta apreciază că Decizia din apel a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute de art. 105 C. proc. civ., că ambele instanţe, fond şi apel, au interpretat greşit actul dedus judecăţii, hotărârea fiind lipsită de temei juridic şi dată cu ignorarea unor probe hotărâtoare în dezlegarea pricinii, judecătorii manifestând lipsă de rol activ.
În drept s-au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 5, 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
Prin întâmpinare intimatul pârât a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La termenul de astăzi curtea, din oficiu, în condiţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., coroborat cu art. 304 pct. 3 şi art. 2821 C. proc. civ., a pus în discuţia părţilor necompetenţa curţii de apel în soluţionarea căii de atac.
Recursul este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta.
Prin OUG nr. 58/2003 de modificare a Codului de procedură civilă, dispoziţiile art. 7208 din cod au dobândit un nou conţinut, hotărârile în materie comercială fiind supuse şi apelului.
În atare situaţie dispoziţiile art. 2821 C. proc. civ., redevin aplicabile şi în materie comercială, aspect ignorat de instanţa investită cu soluţionarea căii de atac.
Chiar dacă Curtea de Apel Iaşi a fost sesizată prin încheierea din 12 decembrie 2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială aceasta urma a se considera investită cu calea de atac prevăzută în lege, respectiv recurs şi nu apel, cum din eroare s-a menţionat în respectiva încheiere deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 2821 C. proc. civ., în raport de valoarea litigiului, hotărârea de fond era supusă numai recursului, nu şi apelului.
În consecinţă, curtea va admite excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu, va admite recursul în temeiul art. 304 pct. 3 C. proc. civ. şi va casa Decizia recurată cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare în temeiul art. 313 C. proc. civ., ca recurs, Tribunalului Iaşi, instanţă competentă în temeiul dispoziţiilor art. 2 pct. 3 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 219/2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu.
Admite recursul declarat de reclamanta SC A. SA, agenţia Iaşi, împotriva deciziei nr. 53 din 8 martie 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza Tribunalului Iaşi pentru rejudecarea apelului reclamantei, ca recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 29 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4282/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4372/2005. Comercial → |
|---|
