ICCJ. Decizia nr. 4389/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin încheierea civilă nr. 4493 din 22 iulie 2004, Judecătoria Baia Mare a admis cererea formulată de creditorii SC N. SA Baia Mare, P.M.I., S.H. și S.M., prin executor judecătoresc împotriva debitorului F.O.M. și în consecință s-a încuviințat executarea silită a sentinței civile nr. 1366 din 9 iunie 2004 a Tribunalului Maramureș.
în motivare s-a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 269, 372, 374, 376 și 3731 C. proc. civ.
împotriva acestei încheieri debitorul a promovat apel în motivarea căruia arată că a fost obligat numai la plata cheltuielilor de judecată, încuviințarea executării silite privind acest capăt de cerere, situație în care nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7208C. proc. civ., litigiul fiind de natură civilă.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 544 din 18 noiembrie 2004 a respins apelul ca nefondat.
în motivarea soluției instanța de control judiciar a reținut că litigiul care a generat obligația accesorie de plată a cheltuielilor de judecată are natură comercială litigiul având ca obiect dizolvarea unei societăți comerciale în baza Legii nr. 31/1990, și că apelul împotriva sentinței nu suspendă executarea silită fiind executorie de drept în condițiile art. 7208C. proc. civ.
Cu petiția înregistrată la data de 20 decembrie 2004, reclamantul a declarat recurs criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocat ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel recurentul susține că prin aplicarea greșită a legii instanța de apel a apreciat în mod eronat că litigiul are caracter comercial, întrucât încălcarea contractului de asociere în baza căruia s-a solicitat dizolvarea societății nu este un proces în materie comercială ci un proces civil, hotărârea trebuind investită cu formulă executorie.
Recursul este nefondat.
Obiectul cauzei dedus judecății a cărui hotărâre a fost considerată titlu executoriu l-a constituit dizolvarea societății comerciale, situație în care potrivit art. 7 și 56 C. com., precum și Legea nr. 31/1990, care guvernează cazurile privind dizolvarea societăților comerciale, litigiul a fost de natură comercială, fiind soluționat de instanța competentă potrivit art. 2 lit. a) C. proc. civ.
în aceste condiții corect s-a reținut de instanțele inferioare că în speță au fost aplicabile dispozițiile art. 7208C. proc. civ. și s-a procedat la executarea sentinței civile nr. 1336 din 9 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4095/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4088/2005. Comercial → |
|---|
