ICCJ. Decizia nr. 4396/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4396/2005
Dosar nr. 109/2005
Şedinţa publică din 30 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1632 din 29 martie 2004, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a respins acţiunea formulată de M.B. împotriva SC C.S.I. SRL Bucureşti, prin care solicita obligarea pârâtei la plata sumei de 16.145,71 dolari S.U.A., reprezentând debit la cota de aport şi penalităţi de întârziere datorate pentru perioada 30 iulie 2002 – 31 iulie 2003, conform contractului de asociere din 15 iulie 1997, pentru exploatare, reparare şi modernizare spaţiu comercial.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 995 din 28 septembrie 2001 a Tribunalului Bucureşti definitivă prin respingerea apelurilor, potrivit deciziei civile nr. 145 din 19 martie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta a pierdut dreptul de proprietate asupra construcţiei în care se află imobilul ce face obiectul litigiului şi drept urmare aflându-se în imposibilitate de a-şi executa propria obligaţie de a pune la dispoziţia pârâtei spaţiul respectiv, aceasta nu poate să-şi execute obligaţiile corelative asumate prin contract, de a plăti suma minimă de 900 dolari S.U.A. lunar.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 526 din 13 octombrie 2004 a menţinut această sentinţă, respingând apelul declarat de reclamantă cu motivarea că potrivit dispoziţiilor art. 377 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în apel sunt definitive, se bucură de autoritate de lucru judecat, conform art. 378 din acelaşi Cod şi astfel susţinerea referitoare la faptul că litigiul ce se poartă cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu se află în recurs nu are relevanţă.
În termen legal reclamanta a declarat recurs, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ.
Susţine că prezumţia absolută de adevăr de care s-a bucurat Decizia civilă nr. 145 din 19 martie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a fost răsturnată, întrucât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat, împotriva acestei hotărâri, a modificat-o în tot iar pe fond a respins acţiunea.
Mai arată că înregistrarea unui dosar pe rolul instanţelor judecătoreşti care are ca obiect revendicarea unui imobil nu este de natură să conducă la concluzia că acesta nu mai poate fi exploatat, pârâta nefiind împiedicată să folosească spaţiul respectiv.
Recursul este fondat.
Într-adevăr, prin Decizia civilă nr. 5388 din 30 septembrie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală a admis recursurile declarate de C.G.M.B. şi intervenientul SC C.S.I. SRL Bucureşti, împotriva deciziei civile nr. 145 din 19 martie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă. A casat Decizia recurată precum şi sentinţa civilă nr. 995 din 28 septembrie 2001 a Tribunalului Bucureşti şi rejudecând cauza a respins acţiunea în revendicare formulată de reclamanta G.A. şi continuată de succesorii săi, împotriva pârâţilor C.G.M.B. şi SC C. SA Bucureşti şi a admis cererile de intervenţie accesorie în sprijinul recurenţilor.
Hotărând astfel, Instanţa Supremă a reţinut că la data introducerii acţiunii în revendicare pârâţii vânduseră apartamentele ce compun imobilul în litigiu, potrivit Legii nr. 112/1995 unor terţi, care nu au fost chemaţi în judecată, dar au participat în proces în acţiunea în revendicare nu ca pârâţi, ci ca intervenienţi accesorii, care prin caracterul unor astfel de cereri, sprijină numai accesoriu, apărarea pârâţilor.
Situaţia nouă intervenită la 30 septembrie 2004, data pronunţării deciziei susmenţionate este de natură să influenţeze litigiul dintre părţi cu privire la executarea contractului de asociere pentru repararea, modernizarea şi exploatarea spaţiului comercial, nr. 13 din 15 ianuarie 1997.
În aceste condiţii se impune rejudecarea apelului, ocazie cu care se va verifica dacă părţile şi-au îndeplinit obligaţiile asumate în contractul de asociere şi în actele adiţionale la acest contract, în sensul punerii la dispoziţia pârâtei a spaţiului în litigiu şi plata de către aceasta la termen a sumelor datorate cu titlu de cotă din profitul net realizat din exploatarea imobilului.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va admite recursul şi casând Decizia atacată va trimite cauza pentru rejudecarea apelului Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, instanţă competentă material conform art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul M.B., împotriva deciziei nr. 526 din 13 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecarea apelului la Tribunalul Bucureşti, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 30 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4388/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4398/2005. Comercial → |
|---|
