ICCJ. Decizia nr. 4383/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 21 iunie 2003, reclamanta SC E.P. SRL Rovinari, a chemat în judecată pârâtele SC C. SRL Craiova și SC A. SRL Brașov, solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să fie obligați la restituirea în natură sau echivalentul bănesc a suprafeței de 4800 mp. role membrană bituminoasă pentru hidroizolații, estimată la 76.417.136 lei cheltuieli de judecată.
Tribunalul Gorj prin sentința nr. 2197 din 17 decembrie 2003, a admis acțiunea față de SC C. SRL Craiova și a fost obligată să restituie 216 mp. membrană bituminoasă și să-i plătească reclamantei suma de 601.536.000 lei despăgubiri civile, sumă ce a rezultat din raportul de expertiză efectuat în cauză.
împotriva acestei sentințe a promovat apel SC C. SRL Craiova, criticile vizând modul eronat în care instanța de fond a reținut situația de fapt ce a condus la pronunțarea soluției.
Astfel se susține că în raportul juridic determinat SC C. SRL nu are calitate procesuală pasivă în producerea daunelor; acțiunea este prescrisă având în vedere dispozițiile art. 32 din Convenția C.M.R.
Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 351 din 14 septembrie 2004 a admis apelul, a anulat sentința criticată și a fixat termen pentru rejudecare.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut că deși pârâta SC A. SRL Brașov a formulat o cerere reconvențională, iar în considerentele sentinței se vorbește despre anularea ca netimbrată a acestei cereri, în dispozitivul acesteia instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei cereri, situație care se încadrează în prevederile art. 297 alin. (2) teza ultimă C. proc. civ.
Cu petiția înregistrată la data de 21 octombrie 2004, reclamanta SC E.P. SRL a declarat apel împotriva deciziei nr. 351 din 14 septembrie 2004, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate ca temei legal dispozițiile art. 304 cpt.9.
Astfel se susține că s-a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 297 alin. (2) C. proc. civ., întrucât acesta nu a constituit motiv de apel, iar în situația în care instanța omite să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu există posibilitatea aplicării dispozițiilor art. 2812alin. (1) C. proc. civ.
Recursul este inadmisibil pentru considerentele ce se vor expune:
Hotărârea judecătorească este actul de dispoziție al instanței cu privire la litigiul dintre părți, care reprezintă și actul final al judecății pronunțat pentru restabilirea ordinii de drept încălcată. Ea dezinvestește instanța de proces, iar pentru părți operează ca o rezolvare a conflictului de drept, protejând în concret un drept lezat.
Celelalte dispoziții ale instanței luate în cursul judecății nu fac decât să pregătească actul final al judecății.
Pe de altă parte exercițiul căilor de atac deschis părților are în vedere și obligația instanțelor superioare de a verifica legalitatea hotărârilor pronunțate, de a anula sau reforma hotărârile greșite sau de a le confirma pe cele legale și temeinice.
Fie că sunt ordinare sau extraordinare, de retractare sau de reformare, căile de atac îndreptățesc la exercițiul controlului judiciar, în condițiile în care instanțele inferioare s-au desistat sau fără a se dezinvesti suspendă cursul judecății.
Toate celelalte acte procesuale săvârșite de instanță în vederea pregătirii judecății sunt susceptibile a fi atacate odată cu hotărârea.
Caracterizând decizia comercială nr. 351 din 14 septembrie 2004, o dispoziție a instanței în vederea pregătirii judecății fondului, căile de atac deschise împotriva ei se vor exercita odată cu soluționarea pe fond a apelului adică la momentul în care instanța sesizată se va dezinvesti.
Așa fiind, în temeiul art. 299 raportat la art. 282 C. proc. civ., înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca inadmisibil recursul declarat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4366/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4387/2005. Comercial → |
|---|
