ICCJ. Decizia nr. 4547/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4547/2005
Dosar nr. 9855/2004
Şedinţa de la 7 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1073 din data de 27 februarie 2004, Judecătoria sector 3 Municipiul Bucureşti, a respins ca neîntemeiată excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită şi în consecinţă a admis cererea formulată de B.E.J. S.D., pentru creditoarea SC R. SA în contradictoriu cu debitorul A.P.I. Bucureşti şi terţul poprit SC I. SA Bucureşti, dispunând validarea popririi înfiinţată la cererea creditoarei pe bunurile mobile incorporale pe care terţul poprit le datorează creditoarei până la concurenţa sumei de 1.249.454.000 lei, actualizată conform indicelui de inflaţie până la data achitării efective.
Pentru a hotărî astfel instanţa fondului a reţinut cu privire la excepţia invocată, că termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită, în ce priveşte titlul executoriu respectiv sentinţa civilă nr. 6140/1999 a Tribunalului Municipiului Bucureşti definitivă şi irevocabilă, prin Decizia civilă nr. 1414 din 12 mai 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, care a început să curgă de la data de 12 mai 2000, a fost întrerupt în condiţiile art. 405 ind. 2 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., urmare promovării şi soluţionării favorabile a cererii creditorului de validare a popririi soluţionată prin sentinţa civilă nr. 4352 din 17 aprilie 2001 rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 3002 din 24 octombrie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Referitor la fondul cauzei, instanţa a reţinut îndeplinirea cerinţelor art. 460 C. proc. civ., cu privire la validarea popririi înfiinţată la cererea creditoarei asupra bunurilor mobile incorporale pe care terţul poprit le datorează debitoarei.
Apelul formulat de terţul poprit SC I. SA, împotriva sentinţei fondului, a fost anulat ca netimbrat de Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia comercială nr. 254, pronunţată la data de 31 mai 2004, instanţa de control reţinând în considerentele deciziei că apelanta deşi citată cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 42.500 lei şi timbru judiciar în valoare de 1.500 lei, nu şi-a îndeplinit obligaţia până la primul termen de judecată acordat.
În contra acestei decizii, a declarat recurs, terţul poprit SC I. SA, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., solicitând modificarea deciziei recurate şi pe fond respingerea cererii formulate de B.E.J. S.D.
În dezvoltarea criticilor formulate, recurenta susţine că în mod greşit s-a anulat apel sau ca netimbrat, deoarece reprezentantul societăţii a depus prin serviciul registratură taxa de timbru şi timbru judiciar astfel cum au fost încunoştinţaţi prin citaţia primită, iar pe de altă parte reprezentantul societăţii a fost prezent la dezbateri, în şedinţa publică din data de 31 mai 2005.
Recursul nu este fondat.
Din verificarea lucrărilor din dosar, Curtea constată că Decizia curţii de apel este legală, în raport de dispoziţiile incidente aplicabile de instanţa de control, respectiv art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 146/1997, potrivit cărora taxele judiciare de timbru şi timbru judiciar se plătesc anticipat.
Recurenta a fost încunoştinţată despre cuantumul taxelor datorate şi obligaţia de a le achita până la termenul acordat din 31 mai 2004, ora 9,00, potrivit citaţiei emise (dosar nr. 794/2004), citaţie pe care a primit-o la data de 19 mai 2004.
Ori, recurenta a depus taxa de timbru şi timbru judiciar la registratura, secţiei a VI-a comercială, a Curţii de Apel Bucureşti la data de 31 mai 2004, ora 12,00, conform menţiunii de pe cererea însoţitoare a taxelor, după terminarea şedinţei de judecată, ceea ce echivalează cu o neîndeplinire a obligaţiei legale de plată a taxelor de timbru datorate la termenul acordat.
Referitor la susţinerea recurentei conform căreia reprezentantul societăţii a fost prezent la dezbateri în şedinţa publică din data de 31 mai 2004, contrar celor menţionate în practicaua deciziei nr. 254 din 31 mai 2004, în măsura în care această chestiune nu a fost tranşată pe calea procedurii instituite de art. 281 C. proc. civ., ea nu poate avea nici o semnificaţie în soluţionarea prezentului recurs.
Aşa fiind, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de debitoarea SC I. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 254 din 31 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 7 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4541/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4562/2005. Comercial → |
|---|
