ICCJ. Decizia nr. 4513/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4513/2005
Dosar nr. 606/2005
Şedinţa publică din 6 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC C.C.G. SA a chemat în judecată pe pârâta SC I.I. SRL Bucureşti, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumelor de 1.290.252.365 lei contravaloare materie primă utilizată la reparaţiile asfaltice efectuate în beneficiul pârâtei, 320.789.781 lei contravaloare lucrări de reparaţii şi 2.922.555.000 lei penalităţi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta susţine că între părţi s-a încheiat contractul din 20 iulie 2001, potrivit căruia reclamanta trebuia să execute reparaţii, îmbrăcăminţi asfaltice după intervenţiile la reţelele de gaz metan. Deşi reclamanta şi-a executat obligaţia, pârâta a refuzat plata integrală a costurilor lucrărilor, iar potrivit clauzei penale inserate în contract, aceasta datorează şi penalităţi de întârziere.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, facturile nu corespund situaţiei reale, nu au fost acceptate la plată şi nu sunt destinate acesteia. De asemenea, la data de 1 iulie 2003, pârâta a invocat excepţia lipsei calităţi procesuale pasive.
Prin sentinţa nr. 4387/ S din 11 noiembrie 2003, Tribunalul Braşov secţia comercială a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi ca nefondată acţiunea reclamantei.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de către pârâtă, instanţa de fond a reţinut că între părţi există raporturi juridice cu referire la contractul economic încheiat între acestea şi a concluziilor emise de către pârâtă pentru reparaţiile asfaltice.
Pe fondul cauzei s-a reţinut că deşi între părţi a existat contractul având ca obiect executarea de reparaţii – îmbunătăţiri asfaltice, în cauză nu s-a făcut dovada predării către pârâtă a lucrărilor executate, facturile emise de către reclamantă având un alt destinatar.
S-a reţinut totodată că în mod întemeiat pârâta a refuzat îndeplinirea obligaţiei de plată ce-i revenea, având în vedere că reclamanta a fost cea care nu şi-a îndeplinit obligaţia, situaţie ce se subscrie excepţiei de neexecutare a contractului.
În fine, s-a reţinut că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile contractuale, astfel încât acţiunea astfel formulată apare ca nefondată.
Împotriva sentinţei de fond, a declarat apel, reclamanta şi, prin Decizia nr. 223/ Ap din 17 noiembrie 2004, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi contencios administrativ a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa atacată în sensul că a admis în parte acţiunea reclamantei, a obligat pârâta la plata sumei de 1.290.252.365 lei cu titlu contravaloare materiale şi 320.789.781 lei contravaloare punere în operă.
Capătul de cerere privind penalităţile de întârziere a fost respins şi s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pârâta a fost obligată, prin aceeaşi decizie, la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fond şi apel.
Criticile aduse sentinţei de fond vizau greşita aplicare a dispoziţiilor art. 225 C. proc. civ., cu referire la lipsa mandatului expres al avocatului ce a formulat răspunsurile la interogator, şi tot sub aspect probator, respingerea probei testimoniale şi cu expertiză, în raport de soluţia pronunţată.
Instanţa de apel a reţinut că dată fiind existenţa comenzii lansate de către pârâtă, urmată de executare, iar clientul SC I.I. SRL nu şi-a executat obligaţia de a recepţiona şi lua în primire lucrarea executată, reclamata este în măsură să solicite plata preţului.
În ceea ce priveşte preţul lucrării efectuate, se reţine că acesta se raportează la suprafaţa de 8.743 m.p., asupra căreia au fost executate lucrările asfaltice, preţ ce se regăseşte în cele 5 facturi emise de predecesoarea reclamantei, R.A.J.A.P.P. Braşov, în perioada octombrie - noiembrie 2001.
În fine, făcând aplicarea art. 225 C. proc. civ., cu referire la răspunsul la interogatoriul pârâtei formulat de avocat fără procură specială de reprezentare, se reţine că acestuia nu i se poate da o eficienţă juridică, cu referire la ansamblul probator administrat în cauză.
În ceea ce priveşte excepţia de neexecutare a contractului invocată de pârâtă, s-a reţinut că aceasta nu se susţine în condiţiile în care, prin încheierea proceselor – verbale de recepţie cu SC D.S. SA Bucureşti, pârâta a recunoscut tacit îndeplinirea obligaţiei de către reclamantă.
Împotriva deciziei din apel a declarat recurs pârâta, SC I.I. SRL Bucureşti, care a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 4, 7, 8 şi 10 C. proc. civ. solicitând ca, în fond, după admiterea recursului şi casarea deciziei recurate, respingerea acţiunii.
Deşi în drept recurenta invocă atât motive de nelegalitate, dar şi netemeinicie, din dezvoltarea acestora, criticile vizează strict probatoriul administrat în cauză şi greşita interpretare a probelor cu referire la opozabilitatea facturilor emise de către reclamantă, a raportului de expertiză efectuat în cauză, precum şi altor înscrisuri greşit interpretate de către instanţa de apel.
Pentru a provoca un control judiciar pe calea recursului se impune respectarea cerinţelor prevăzute de art. 299 C. proc. civ., cu referire la dispoziţiile art. 304 şi art. 3021 pct. 4 din acelaşi cod, dispoziţii de strictă interpretare şi imediată aplicare, în reglementarea Legii nr. 219/2005 de modificare a Codului de procedură civilă.
Astfel, potrivit textelor legale menţionate, sunt susceptibile de reformare hotărârile date fără drept de apel şi cele date în apel pentru motivele de casare sau modificare prevăzute la pct. 1-9 al art. 304 C. proc. civ.
Într-o interpretare a normelor menţionate rezultă că în calea de atac a recursului pot fi analizate numai motive de nelegalitate a hotărârilor prevăzute în art. 299 C. proc. civ.
Ori, dacă în ceea ce priveşte caracterul hotărârilor supuse controlului judiciar, condiţia este îndeplinită, referitor la motivele invocate de recurentă, motive ce ţin de netemeinicia hotărârii pronunţate în apel, în mod cert acestea nu întrunesc condiţia expres prevăzută de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., astfel încât, nefiind îndeplinite cumulativ cele două condiţii, instanţa de recurs nu poate analiza netemeinicia deciziei pronunţată în apel.
Recurenta a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4.7, 8 şi 10 C. proc. civ., cu referire deci la depăşirea atributelor puterii judecătoreşti, nemotivarea deciziei recurate, interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii şi, respectiv nepronunţarea asupra probelor administrate în cauză, motiv de recurs de altfel abrogat prin Legea nr. 219/2005.
Ori, criticile dezvoltate în scris, nu se subscriu nici unuia dintre motivele invocate în drept, situaţie ce înlătură posibilitatea instanţei de recurs a analiza legalitatea deciziei recurate.
Cum recurenta nu a adus nici o critică de nelegalitate a deciziei atacate, iar criticile dezvoltate în scris nu se subscriu nici dispoziţiilor art. 306 pct. 2 C. proc. civ., Curtea va da eficienţă dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. şi, pe cale de consecinţă, va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC I.I. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 223/ Ap din 17 noiembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4512/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4525/2005. Comercial → |
|---|
