ICCJ. Decizia nr. 4525/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4525/2005
Dosar nr. 2129/2005
Şedinţa publică din 6 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la data de 21 decembrie 2004, reclamanta SC A. SRL Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta SC N.O. SA Neptun a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa pârâta să fie obligată la plata sumei de 4.946.268.122 lei, reprezentând aplicarea indicelui de inflaţie pentru suma datorată de către pârâtă.
În susţinerea cererii, reclamanta a susţinut că pârâta îi datorează suma de 670.034.800 lei, sumă stabilită prin sentinţa civilă nr. 1502 din 11 aprilie 1997, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia comercială.
Cum hotărârea invocată nu a fost executată de către pârâtă. Între părţi s-a purtat un nou litigiu, soluţionat irevocabil prin Decizia comercială nr. 1567 din 21 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin care pârâta a fost obligată la plata sumei de 14.221.758.102 lei, reprezentând debitul restant la care a fost aplicat indicele de inflaţie până la 31 decembrie 2001, astfel că, suma pretinsă astăzi reprezintă în fapt actualizarea aceleiaşi datorii.
Prin sentinţa civilă nr. 204/ COM din 25 ianuarie 2005, Tribunalul Constanţa, secţia comercială, a anulat ca netimbrată acţiunea reclamantului, instanţa de fond făcând aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, privind taxele de timbru.
Împotriva sentinţei de fond a declarat apel reclamanta SC A. SRL Bucureşti.
Prin Decizia nr. 77/ COM din 4 aprilie 2005, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul, a anulat hotărârea apelată şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe în vederea soluţionării fondului.
Instanţa de apel a analizat criticile aduse sentinţei de fond ce vizau greşita aplicare a dispoziţiilor art. 20 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 146/1997, în raport de ordinul de plată din 20 decembrie 2004 aflat la dosarul cauzei şi, a reţinut că în mod eronat instanţa de fond a apreciat că în cauză sunt incidente dispoziţiile legale sus citate şi, pe cale de consecinţă, greşit a dispus admiterea excepţiei netimbrării acţiunii în condiţiile în care dovada privind plata taxelor de timbru se afla la dosarul cauzei la data pronunţării sentinţei.
Împotriva deciziei din apel, a declarat recurs pârâta SC N.O. SA Neptun invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a solicitat ca în fond, după admiterea recursului menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei de fond.
În dezvoltarea criticilor aduse de către recurentă se susţine că, în mod greşit instanţa de apel a apreciat că nu sunt aplicabile în speţă dispoziţiilor art. 20 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 146/1997, privind taxele de timbru în condiţiile în care, din verificările efectuate, rezultă că, la dosarul cauzei nu se află documentul ce atestă plata taxei de timbru şi timbrul judiciar.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate.
Examinând actele şi lucrările dosarului, se constată că la dosarul de fond, pe cererea de chemare în judecată se află aplicat timbrul mobil în valoare de 60.000 lei, iar la acelaşi dosar, se află originalul O.P. din 20 decembrie 2004 ce atestă plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 77.557.681 lei.
Deşi taxa de timbru era achitată odată cu depunerea cererii de chemare în judecată, instanţa de fond, citează reclamanta pentru termenul din 25 ianuarie 2005 (dosar fond) cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru în sumă de 75.552.000 lei şi 50.000 lei timbru judiciar.
Astfel, în mod corect instanţa de apel a apreciat cu privire la greşita aplicare a sancţiunii prevăzute de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, privind taxele de timbru, instanţa de fond pronunţând sentinţa şi aplicând sancţiunea anulării cererii cu neobservarea achitării taxelor de timbru.
Potrivit art. 20 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 146/1997, taxele de timbru se plătesc anticipat sau până la termenul stabilit de către instanţă în acest sens, de regulă primul termen de judecată.
Neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau cererii.
Ori, în cauză se constată că reclamanta a achitat anticipat taxele de timbru, chiar la un nivel superior celui stabilit ulterior de către instanţă, astfel încât criticile formulate de recurentă sunt nesusţinute.
Cum Decizia din apel nu este susceptibilă de reformare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va da eficienţă dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. şi, pe cale de consecinţă, va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC N.O. SA Neptun, împotriva deciziei nr. 77/ COM din 4 aprilie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4513/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4541/2005. Comercial → |
|---|
