ICCJ. Decizia nr. 4592/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4592/2005
Dosar nr. 10851/2004
Şedinţa de la 11 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2133 din 12 februarie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC E.A.N.P. SA, societate în lichidare, reprezentată prin lichidator judiciar SC R.V.A. SA Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta SC B.P. SRL Craiova şi pe cale de consecinţă a obligat pârâta la plata sumei de 270.780 dolari S.U.A. (echivalent în lei la data plăţii) reprezentând diferenţă preţ. S-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul a reţinut că prin Încheierea din data de 3 mai 2002, Judecătorul sindic a desemnat lichidatorul societăţii reclamante, care în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege a organizat la sediul său o licitaţie publică pentru valorificarea activelor ce aparţineau patrimoniului societăţii debitoare. La licitaţie a participat, pe lângă pârâtă şi SC V. SRL.
Licitaţia a fost câştigată de pârâtă, care a consemnat din preţul de 1.010.780 dolari S.U.A. + T.V.A. un avans de 40.000 dolari S.U.A. în echivalent lei, restul de 970.780 dolari S.U.A., urmând a fi achitat în 45 zile de la data semnării contractului în formă autentică.
Pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia achitării diferenţei de preţ, motiv pentru care lichidatorul a formulat acţiune în rezoluţiunea contractului, admisă prin sentinţa nr. 756 din 24 aprilie 2002, definitivă şi executorie în conformitate cu art. 11 din Legea nr. 64/1995 republicată.
S-a organizat a 2-a licitaţie de către lichidator, în urma refuzului SC V. SRL de a cumpăra la preţul de 916.808 dolari S.U.A., stabilit prin sentinţa nr. 756 din 24 aprilie 2002 a Tribunalului Bucureşti, cu strigare de tip olandez, cu respectarea prevederilor legale, contestaţia la această măsură fiind respinsă prin sentinţa nr. 1119 din 19 iunie 2002 a aceluiaşi tribunal.
Instanţa de fond a mai reţinut că potrivit art. 513 C. proc. civ., dacă adjudecatarul nu depune preţul în termenul stabilit, imobilul se va scoate la vânzare în contul acestuia, el fiind obligat să plătească cheltuielile prilejuite de noua licitaţie şi eventuala diferenţă de preţ. Cum potrivit art. 128 din Legea nr. 64/1995 republicată dispoziţiile acestei legi se completează, în măsura compatibilităţii lor, cu cele ale codului de procedură civilă şi ale codului comercial român, instanţa a apreciat că cererea formulată de reclamantă este întemeiată, acţiunea fiind admisă ca atare cu obligarea pârâtei la plata sumei de 270.780 dolari S.U.A., reprezentând diferenţă de preţ.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 500 din 5 octombrie 2004, a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a respins cererea ca inadmisibilă. S-au acordat cheltuieli de judecată.
În considerentele acestei decizii, instanţa de apel a reţinut că din actele dosarului rezultă că s-a încercat efectuarea concilierii prevăzute de art. 7201 C. proc. civ., în condiţii legale.
În privinţa aplicării dispoziţiilor art. 513 C. proc. civ., Curtea de apel a reţinut că atâta timp cât prevederile Legii nr. 64/1995 republicată şi modificată se completează şi cu dispoziţiile codului de procedură civilă în măsura compatibilităţii lor, nu se poate reţine că ar fi inaplicabile, ci, dimpotrivă.
În materia falimentului, obligaţiile cu privire la vânzarea la licitaţie a bunurilor unei societăţi în faliment cad în sarcina lichidatorului dar, cu respectarea prevederilor Legii nr. 64/1995, cu referire la dispoziţiile art. 513 C. proc. civ.
S-a argumentat, în alţi termeni, că lichidatorului îi revin aceleaşi obligaţii ca şi executorului judecătoresc, cu privire la procedură şi la documentele pe care trebuie să le încheie, în aplicarea dispoziţiilor art. 513 C. proc. civ. Ori, din probele dosarului nu rezultă că lichidatorul ar fi menţionat în procesul – verbal de licitaţie care constituie titlu executoriu, suma datorată de fostul adjudecatar, potrivit dispoziţiilor art. 513 C. proc. civ. În aceste condiţii, eventuala diferenţă de preţ nu poate fi pretinsă prin intermediul instanţei de drept comun, prin promovarea unei acţiuni în pretenţii, întemeiată pe dispoziţiile art. 513 C. proc. civ., motivare în drept, reţinută şi de instanţa de fond.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamanta SC E.A.N.P. SA prin SC R.V.A. SA Bucureşti, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 şi art. 303 C. proc. civ.
Recurenta şi-a întemeiat cererea pe prevederile art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ.
S-a susţinut că, instanţa de apel în mod greşit a reţinut a fi aplicabile în speţă, prevederile art. 513 C. proc. civ. „sub aspectul tuturor prevederilor textului, fiind compatibile cu procedura falimentului", întrucât acestea sunt aplicabile doar în măsura compatibilităţii lor cu procedura falimentului, în acest sens existând o întreagă practică.
S-a mai argumentat că dispoziţiile art. 513 C. proc. civ., nu sunt aplicabile în speţă şi pentru că executorul judecătoresc nu participă în cazul vânzării la licitaţie a bunurilor unei societăţi în faliment, având în vedere că se află în cadrul unei proceduri de executare silită consensuală, acţiunea promovată fiind de competenţa instanţei de judecată.
Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului formulat, cu menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei pronunţate la fond.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Dispoziţiile Legii nr. 64/1995 republicată prevede la art. 147 că acestea se completează în măsura compatibilităţii lor, cu cele ale codului de procedură civilă şi ale codului comercial român.
În speţă, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe prevederile art. 513 C. proc. civ., articol care este compatibil cu procedura falimentului, în integralitatea textului, astfel încât dispoziţiile de la alin. (3) al acestui articol specifică în mod fără echivoc că „suma datorată potrivit alin. (1) şi (2) de fostul adjudecatar se stabileşte de executor prin procesul – verbal de licitaţie, care constituie titlu executoriu".
Prin urmare, acţiunea în obligare la plată diferenţă – preţ nu este de competenţa instanţei de judecată ci a executorului judecătoresc sau lichidator, pe de o parte iar pe de altă parte, în titlul executor ce îl constituie procesul – verbal de licitaţie din data de 10 mai 2002 nu a fost trecută diferenţa de preţ eventual datorată, ceea ce nu poate fi suplinit de instanţa de judecată, câtă vreme, prin urmare este dată în competenţă, aşa cum am arătat executorului judecătoresc sau lichidatorului.
Aşa fiind, Decizia pronunţată în apel este legală şi temeinică, la adăpost de orice critică, iar Curtea, în aplicarea prevederilor art. 312 teza 2 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC E.A.N.P. SA prin lichidator SC R.V.A. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 500 din 5 octombrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 957/2004, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 11 octombrie 2005.