ICCJ. Decizia nr. 4646/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4646/2005
Dosar nr. 9740/2004
Şedinţa publică din 12 octombrie 2005
Deliberând asupra recursului de faţă:
Reclamanta SC V.C. SRL Oradea a solicitat ca, în contradictoriu cu SC V.P. SRL Oradea să se dispună retragerea din societatea în participaţie constituită de cele două societăţi şi să se stabilească drepturile reclamantei din societatea în participaţiune.
Motivându-şi acţiunea reclamanta arată că a încheiat cu pârâta la data de 31 august 2001 un protocol de parteneriat, pentru realizarea proiectului D.S.C. finanţat de A.D.R.N.V. Cluj.
Potrivit acestui protocol cele două părţi urmau să contribuie la finanţarea proiectului în părţi egale urmând să beneficieze de exploatarea utilajelor achiziţionate împreună. După începerea activităţii au apărut neînţelegeri între asociaţi privind modul de administrare şi gestionare a fondurilor acesteia, astfel că reprezentantul SC V.C. SRL a încetat să mai activeze în cadrul asocierii.
Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 251 şi următoarele C. com. şi art. 221 din Legea nr. 31/1990, formând obiectul dosarului nr. 5900/2003 al Tribunalului Bihor.
Prin sentinţa comercială nr. 1079 din 13 aprilie 2004 acest tribunal a admis, în parte, acţiunea reclamantei, a constatat retragerea din societatea în participaţiune a SC V.C. SRL şi a respins capătul de cerere privind despăgubirile. Au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că neînţelegerile dintre asociaţi pot justifica opţiunea unuia dintre ei de a se retrage.
Cu privire la capătul de cerere privind despăgubirile s-a apreciat că nu au fost administrate probe din care să se poată stabili dacă este vorba de un fond comun şi nici ce beneficii s-au realizat, fiind caracteristic societăţii în participaţie neconstituirea unui fond social sau comun.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta susţinând că în mod greşit a fost respins capătul de cerere privind drepturile ce i se cuvin întrucât în fapt a fost recunoscut de către pârâtă un patrimoniu de 519.944.000 lei obligaţia de participare în părţi egale la activitatea societăţii înseamnă şi dreptul de a primi tot în părţi egale drepturile din patrimoniu şi din profit.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia nr. 94 din 29 iunie 2004 a admis apelul reclamantei, a schimbat, în parte, sentinţa şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 259.972.000 lei, reactualizată conform inflaţiei în perioada 6 noiembrie 2002 şi până la data plăţii efective şi 23.993.260 lei cheltuieli de judecată. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a apreciat că protocolul este un contract nenumit şi chiar dacă acesta este tipic de asociere, în el există clauză conform căreia reclamanta va beneficia de toate facilităţile. Cum reclamanta nu a primit nici o sumă de bani deşi a contribuit la realizarea proiectului rezultă că i se cuvine ½ din valoarea patrimoniului aferent proiectului.
Decizia a fost atacată cu recurs de către pârâtă care invocă motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Se susţine că reclamanta nu a participat în părţi egale la realizarea proiectului şi aceasta s-a retras la data de 11 iulie 2002, conform adresei din 11 iulie 2002, iar protocolul a fost reziliat conform adresei din 30 august 2001.
Recurenta mai arată şi că 3.000 de dolari S.U.A. au fost restituiţi administratorului reclamantei şi pentru stabilirea situaţiei exacte trebuia dispusă o expertiză.
Recursul pârâtei este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 314 C. proc. civ., Curtea de Casaţie poate hotărî asupra fondului numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.
În această cauză nu au fost stabilite cu certitudine nici participarea valorică a părţilor în societatea în participaţie, nici perioada cât a durat asocierea şi beneficiile realizate nefiind administrate suficiente probe pentru clarificarea raporturilor reale dintre cele două părţi şi evoluţia acestora pe perioada cât a existat asocierea.
Pentru stabilirea acestor împrejurări se impune efectuarea unei expertize contabile şi administrarea altor probe cu acte sau orice alte probe pe care instanţa le poate dispune în vederea îndeplinirii obligaţiei de aflare a adevărului potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ.
Având în vedere aceste considerente, conform art. 312 pct. 3 C. proc. civ., se va admite recursul pârâtei şi se va casa Decizia trimiţându-se cauza spre rejudecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul pârâtei SC V.P. SRL Oradea, împotriva deciziei nr. 94/ C din 29 iunie 2004 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ. Casează Decizia cu trimitere spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4635/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4647/2005. Comercial → |
|---|
