ICCJ. Decizia nr. 4668/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4668/2005
Dosar nr. 2434/2005
Şedinţa publică din 12 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta A.F.P. Bucureşti a solicitat constatarea nulităţii absolute a încheierii prin care judecătorul delegat a constatat dizolvarea de drept a SC C. SA Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa comercială nr. 12481 din 15 septembrie 2004 a respins ca neîntemeiată cererea, reţinând că societatea comercială a fost dizolvată de drept şir adiată din registrul comerţului, iar reclamanta nu a făcut dovada datoriilor cu care figurează la bugetul de stat aceasta.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia comercială nr. 338 din 21 aprilie 2005, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, întrucât reclamanta nu a făcut dovada că societatea pârâtă este debitoare la bugetul de stat.
Împotriva deciziei astfel pronunţată, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, recurenta susţine că la data la care SC C. SA a fost radiată, pe rolul Tribunalului Bucureşti se afla dosarul de reorganizare judiciară al societăţii, pentru datoria de 153.716.267 lei, reprezentând majorări, dobânzi şi penalităţi de întârziere.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru considerentele ce se vor expune.
Dispoziţiile Legii nr. 314/2001 modificată prin Legea nr. 428/2002, prevăd că radierea este nulă de drept în toate cazurile privitoare la societăţi comerciale cu datorii faţă de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, precum şi faţă de alţi creditori cu care au litigii aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti.
Pe rolul Tribunalului Bucureşti înregistrată la 5 martie 2002 se află cererea creditoarei SC I. SA Nădrag, care a solicitat deschiderea procedurii falimentului debitoarei SC C. SA, litigiu care, la data radierii societăţii comerciale debitoare, 14 martie 2003, nu se soluţionase.
Pe de altă parte, titlul executoriu din 16 iunie 1998 emis de A.F.P. Bucureşti, somaţiile de plată şi adresa de înfiinţare a popririi din 19 mai 1999, fac dovada debitului pe care SC C. SA îl datora bugetului de stat.
Interpretând greşit actele deduse judecăţii fără a stărui prin toate mijloacele legale asupra administrării probelor pe care le considerau necesare, instanţele de fond au pronunţat hotărâri nelegale şi netemeinice.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat împotriva deciziei comerciale nr. 338 din 21 aprilie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, va modifica Decizia atacată, va admite apelul schimbând în tot sentinţa nr. 12481 din 15 noiembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti şi pe fond va admite acţiunea şi va constata nulitatea absolută a radierii SC C. SA Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanta A.F.P. Bucureşti, împotriva deciziei comerciale nr. 338 din 21 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială. Modifică Decizia în sensul că admite apelul reclamantei. Schimbă în tot sentinţa comercială nr. 12481 din 15 noiembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială. Admite acţiunea. Constată nulitatea radierii de drept.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4647/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4688/2005. Comercial → |
|---|
