ICCJ. Decizia nr. 4635/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4635/2005
Dosar nr. 2192/2005
Şedinţa de la 11 octombrie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 493 din 27 ianuarie 2005, Judecătoria Craiova a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de contestatoarea SC Q.C. SRL Craiova, împotriva intimatei SC G.M.C. SRL Bucureşti, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia comercială.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de judecată a reţinut că potrivit art. 400 alin. (2) C. proc. civ. „contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicarea titlului executoriu se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută".
Din examinarea motivelor invocate de contestatoare prin cererea de chemare în judecată, prin prisma acestor dispoziţii legale, Judecătoria Craiova a constatat că în speţă se solicită lămurirea întinderii titlului executoriu reprezentat de sentinţa comercială nr. 15648/2003 a Tribunalului Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. 18022/2003, astfel că această instanţă este competentă de a soluţiona contestaţia şi nu Judecătoria Craiova.
Tribunalul Bucureşti, investit prin declinare cu soluţionarea cauzei de faţă a pronunţat sentinţa nr. 1703 din 15 aprilie 2005, hotărând că nu este competent material să judece contestaţia la executare formulată de SC Q.C. SRL. A declinat competenţa soluţionării cererii în favoarea Judecătoriei Craiova şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie potrivit Încheierii de îndreptare eroare materială din data de 24 mai 2005.
În considerentele acestei sentinţe, Tribunalul Bucureşti a reţinut că motivele contestaţiei constituie apărări care puteau fi formulate în faţa instanţei de judecată investite cu cererea pentru emiterea somaţiei de plată şi de asemeni ar fi putut fi invocate într-o cerere de anulare a ordonanţei, potrivit art. 8 din OG nr. 5/2001, privind somaţia de plată, de care însă debitoarea nu a uzat.
Ca atare şi în raport de susţinerile cu privire la nelegalitatea începerii executării silite, fiind deja declarat recurs împotriva sentinţei de încuviinţare a executării silite, iar pe de altă parte debitul se pretinde a fi fost achitat, tribunalul a calificat cererea ca fiind contestaţie la executarea silită însăşi, ceea ce atrage incidenţa în cauză a prevederilor art. 400 alin. (1) C. proc. civ., respectiv „contestaţia se introduce la instanţa de executare", în speţă Judecătoria Craiova.
Investită ca regulator de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială constată că soluţionarea contestaţiei la executare este de competenţa Judecătoriei Craiova, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În motivarea contestaţiei la executare, debitoarea SC Q.C. SRL a arătat că în dosarul nr. 746/E/2004 al B.E.J. T.N.T., din Craiova, în mod nelegal a fost înfiinţată poprire pe conturile sale, în condiţiile în care, în cauză nu a fost efectuată o expertiză contabilă care să stabilească suma exactă datorată creditoarei popritoare SC G.M.C. SRL şi mai cu seamă ce penalităţi de întârziere datorează. Totodată s-a susţinut că titlul executoriu, invocat de creditoare îl constituie ordonanţa pentru emiterea somaţiei de plată, iar pentru sumele stabilite de instanţă nu se evidenţiază modul de calcul.
S-a mai susţinut şi încălcarea normelor de procedură privind competenţa, precum şi nerespectarea prevederilor art. 720 şi următoarele C. proc. civ.
Distinct, contestatoarea a arătat că executarea silită pornită împotriva sa, este nelegală, deoarece sentinţa nr. 9976 din 16 septembrie 2004 a Judecătoriei Craiova, prin care s-a înfiinţat poprire pe conturile sale a fost atacată cu recurs.
Examinând toate aceste motive, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că în cauză cererea este o contestaţie la executare însăşi şi nu la titlu în sensul lămuririi înţelesului, întinderii sau aplicării acestuia, astfel că devin incidente în speţă prevederile art. 400 alin. (1) C. proc. civ.
Aşa fiind, potrivit dispoziţiilor articolului mai sus evocat, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare revine Judecătoriei Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei având obiect contestaţia la executare, formulată de petenta SC Q.C. SRL Craiova, în contradictoriu cu intimata SC G.M.C. SRL Bucureşti, în favoarea Judecătoriei Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 11 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4620/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4646/2005. Comercial → |
|---|
