ICCJ. Decizia nr. 4658/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4658/2005
Dosar nr. 156/2005
Şedinţa publică din 12 octombrie 2005
Deliberând asupra recursului de faţă:
Reclamanta SC I. SRL Botoşani a solicitat obligarea pârâtei C.A.S. Botoşani la plata sumei de 184.108.518 lei, majorări de întârziere pentru medicamentele eliberate în perioada 1 ianuarie 2001 – 30 noiembrie 2001; 152.072.297 lei valoare medicamente nedecontate eliberate în perioada 1 ianuarie 2002 – 31 ianuarie 2002; 72.888.251 lei majorări de întârziere pentru medicamente eliberate în perioada 1 ianuarie 2002 – 31 ianuarie 2002; 101.868.258 lei valoarea actualizată cu inflaţia a medicamentelor eliberate în perioada 1 februarie 2002 – 14 februarie 2002 şi nedecontate.
Motivându-şi acţiunea, reclamanta arată că între părţi s-au încheiat contractul de furnizare servicii farmaceutice din 13 martie 2001 şi actul adiţional din 22 ianuarie 2002, care prevăd majorări în cazul decontării cu întârziere a medicamentelor.
Judecătoria Botoşani, prin sentinţa civilă nr. 1946 din 22 aprilie 2004 a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pe pârâtă la 510.937.324 lei pretenţii băneşti, reprezentând valoare nedecontată a medicamentelor şi majorări de întârziere şi 21.782.818 lei cheltuieli de judecată.
S-a reţinut că între părţi s-a încheiat contractul de furnizare a serviciilor farmaceutice din 13 martie 2001 şi actul adiţional din 22 ianuarie 2002, pentru livrare de produse farmaceutice.
În art. 14 din contract se prevede că neplata în termen de 30 de zile de la depunerea documentelor justificative determină perceperea de majorări de întârziere, iar pârâta a achitat cu întârziere medicamentele.
Pentru perioada 1 februarie 2002 – 14 februarie 2002, s-a apreciat că reclamanta este îndreptăţită la decontarea valorii medicamentelor când contractul nu mai era în vigoare, deoarece pârâta a anunţat-o de încetarea relaţiilor contractuale abia la 21 martie 2002.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta susţinând că în mod greşit a fost obligată la plata sumei de 184.108.518 lei în loc de 182.041.298 lei, deoarece o parte din facturi au fost refuzate la plată din cauză că erau informe şi că majorările au fost calculate greşit de la data emiterii facturilor.
Se mai arată că în perioada 1 februarie 2002 - 14 februarie 2002 nu au existat raporturi contractuale între părţi astfel că, în mod greşit a fost obligată pârâta la valoarea actualizată a medicamentelor pe această perioadă.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia civilă nr. 211 din 20 octombrie 2004 a respins ca nefondat apelul pârâtei reţinând că diferenţa de valoare de 2.067.220 lei nu a fost dovedită, iar cu privire la perioada pentru care se susţine că nu au existat raporturi contractuale, emiţându-se facturi, acestea nu au fost refuzate aşa încât corect a fost obligată pârâta şi la aceste sume.
Decizia a fost atacată cu recurs de către pârâtă invocându-se motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu privire la modul de depunere a documentelor justificative de decontare. Se susţine, că facturile emise în perioada 19 februarie 2002 – 8 martie 2002 nu au fost înregistrate în contabilitatea C.A.S. Botoşani şi nu au semnătura de primire a persoanei care avea atribuţii în acest sens.
Se mai arată că pentru perioada 1 februarie 2002 – 14 februarie 2002 există dovezi cu privire la refuzul de plată, respectiv adresa din 21 martie 2003, dar care a fost ignorată de instanţă, motiv ce se încadrează în art. 304 pct. 10 C. proc. civ., în vigoare la data formulării recursului.
Recursul pârâtei este nefondat pentru următoarele considerente:
Pârâta a încunoştinţat-o pe reclamantă despre încetarea relaţiilor contractuale abia la data de 21 martie 2002, astfel cum rezultă din adresa din 21 martie 2002 şi doar de la această dată se poate considera că operează un refuz de plată al facturilor însă facturi emise ulterior acestei date nu fac obiectul litigiului de faţă.
Instanţele au avut în vedere această adresă în sensul celor menţionate şi au interpretat corect raporturile contractuale dintre părţi obligând-o pe pârâtă la plăţi până la data de 14 februarie 2002, astfel că nu se găseşte întemeiată nici critica privind deficienţele de înregistrare şi confirmare a facturilor pe perioada 19 februarie 2002 – 8 martie 2002.
Urmează a fi respins ca nefondat recursul pârâtei C.A.S. Botoşani.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta C.A.S. Botoşani, împotriva deciziei nr. 211 din 20 octombrie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4653/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4662/2005. Comercial → |
|---|
