ICCJ. Decizia nr. 4720/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4720/2005
Dosar nr. 81/2005
Şedinţa publică din 13 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC G. SA Huşi, judeţul Vaslui, a formulat contestaţie la executare împotriva ordinului din 20 ianuarie 2004 emis de A.V.A.B. şi a solicitat anularea poziţiei pe care contestatoarea o ocupă în anexa la acest ordin, cu suma de 577.577.963 lei, deoarece este scutită de plata sumei respective, conform OUG nr. 40/2002.
În motivarea contestaţiei a susţinut că i-au fost eşalonate la plată datoriile înregistrate către C.N.A.S., potrivit OUG nr. 40/2002 şi cu toate că şi-a îndeplinit obligaţiile, iar prin adresa din 24 februarie 2003 C.J.A.S. Vaslui a confirmat stingerea debitului, A.V.A.B., care a preluat creanţa, prin ordinul contestat a dispus blocarea contului la B.C.R., agenţia Huşi.
A.V.A.B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei şi totodată a invocat excepţia privind necompetenţa materială şi teritorială a Judecătoriei Huşi excepţia privind nedepunerea cauţiunii şi excepţia de neîndeplinire a procedurii prealabile, toate întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 409/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 385 din 28 aprilie 2004, Judecătoria Huşi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, reţinând că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 44 şi art. 45 din OUG nr. 51/1998, aprobată prin Legea nr. 409/2001, potrivit cărora litigiile în legătură cu creanţele neperformante preluate la datoria publică internă, în care A.V.A.B. este parte, sunt de competenţa Curţii de Apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau după caz domiciliul pârâtului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin sentinţa nr. 139 din 2 noiembrie 2004 a admis excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 46 alin. (1) din OUG nr. 51/1998 şi a respins contestaţia ca inadmisibilă reţinând că, debitoarea nu a comunicat intimatei anterior formulării contestaţiei, copie de pe aceasta, de pe înscrisuri şi de pe interogatoriu.
Nemulţumită de Decizia pronunţată contestatoarea a formulat recurs criticând-o pentru nelegalitate atât cu privire la excepţia invocată şi admisă cât şi în legătură cu fondul cauzei.
Susţine că în mod greşit a fost admisă excepţia, deoarece din interpretarea textului de lege rezultă că sancţiunea necomunicării cererii către intimată, înainte de depunerea acesteia în instanţă nu este respingerea ca inadmisibilă ci neprimirea cererii respective. Întrucât cererea a fost depusă iniţial la Judecătoria Huşi la data de 29 ianuarie 2004 şi a fost comunicată în aceeaşi zi pârâtei, pârâta a luat cunoştinţă la scurt timp de pretenţiile reclamantei deci cu 9 luni înainte de soluţionare de către instanţa competentă.
Mai susţine contestatoarea ca obligaţie prevăzută de art. 46 alin. (1) din OUG nr. 51/1998 nu poate fi asimilată unei adevărate proceduri prealabile cum este procedura prealabilă prevăzută de C. muncii., sau cea din Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ, cel mult poate fi asemănată cu procedura prevăzută de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, care prevede că taxele de timbru se plătesc anticipat în cazul neîndeplinirii obligaţiei, instanţa putând pronunţa o hotărâre de anulare a cererii şi nicidecum de respingere a cererii ca inadmisibilă.
Cât priveşte fondul cauzei, recurenta susţine că a achitat ratele scadente cât şi obligaţiile curente către C.J.A.S. Vaslui şi drept urmare beneficiind de dispoziţiile Legii nr. 507/2004, pentru aprobarea OG nr. 94/2004, privind reglementarea unor măsuri financiare, contestaţia este întemeiată şi trebuie admisă.
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 46 alin. (1) din OUG nr. 51/1998, republicată şi aprobată prin Legea nr. 409/2001, reclamantul este obligat să comunice cererea, actele pe care se întemeiază şi după caz interogatoriul scris, prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire înainte de depunerea acestora în instanţă Judecătorul nu va putea primi cererea fără dovada îndeplinirii obligaţiei de comunicare.
Lipsa acestei proceduri prealabile nu poate atrage aplicarea sancţiunii inadmisibilităţii cererii, pentru că din textul de lege susmenţionat rezultă că parcurgerea procedurii respective este de fapt o obligaţie administrativă, textul nefiind imperativ, iar potrivit art. 46 alin. (3) din OUG nr. 51/1998, nu se aplică cererilor formulate în timpul judecăţii, ca în cazul de faţă.
Având în vedere şi faptul că acţiunea a fost introdusă iniţial la Judecătoria Huşi, iar ulterior, după 3 luni cauza a fost declinată la Curtea de Apel Bucureşti, timp în care, intimata A.V.A.B., în prezent A.V.A.S., a luat cunoştinţă de conţinutul contestaţiei şi înscrisurile anexate, Înalta Curte apreciază că soluţia instanţei de fond, de respingere a cererii ca inadmisibilă este greşită şi drept urmare va admite recursul, va casa sentinţa şi va soluţiona cauza pe fond conform art. 48 alin. (4) din Legea nr. 409/2001, privind valorificarea unor active bancare.
Din actele depuse la dosar rezultă că SC G. SA Huşi a achitat toate sumele datorate C.N.A.S., situaţie confirmată de C.J.A.S. Vaslui, cu adresa din 24 februarie 2003 şi prin nota de constatare cu acelaşi număr (dosarul instanţei de fond).
În aceste condiţii, contestatoarea a beneficiat de scutire la plata majorărilor şi penalităţilor de întârziere, conform OUG nr. 40/2002, în sumă de 577.577.963 lei şi în mod greşit a fost trecută în ordinul emis de către A.V.A.B. cu debite.
Totodată recurenta a făcut dovada că a achitat şi garanţia de 62.800.000 lei depusă pentru convenţiile încheiate cu C.J.A.S. Vaslui, la data de 5 august 2002 (dosar nr. 295/2004 al Judecătoriei Huşi).
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte reţinând, că, contestatoarea a achitat în întregime suma datorată intimatei va admite contestaţia, va anula ordinul din 20 ianuarie 2004 emis de A.V.A.B. cu privire la poziţia din anexa la acest ordin şi va dispune restituirea către contestatoare a sumei de 684.509.732 lei, reprezentând penalităţi şi majorări de întârziere dar şi a sumei de 62.800.000 lei achitată cu titlu de garanţie.
Cât priveşte suma de 115.515.593 lei, achitată de contestatoare cu titlu de cauţiune, conform ordinului de plată din 20 noiembrie 2003, emis de B.N.R. Vaslui, aceasta are posibilitatea să se adreseze instanţei de fond, la care a fost depus ordinul de plată în original.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de debitoarea SC G. SA Huşi, împotriva sentinţei nr. 139 din 2 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială. Casează sentinţa, admite contestaţia la executare formulată de SC G. SA Huşi, anulează ordinul din 20 ianuarie 2004 al A.V.A.S. Bucureşti cu privire la poziţia din anexa la acest ordin. Dispune restituirea către contestatoarea SC G. SA Huşi a sumei de 684.509.732 lei, reprezentând penalităţi şi majorări de întârziere către F.N.U.S., precum şi a sumei de 62.800.000 lei consemnată ca şi garanţie pentru convenţiile încheiate cu C.J.A.S. Vaslui. Obligă intimata A.V.A.S. la 85.500 lei cheltuieli de judecată către recurentă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 13 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4702/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4721/2005. Comercial → |
|---|
