ICCJ. Decizia nr. 4742/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin încheierea de ședință pronunțată în camera de consiliu la data de 5 octombrie 2004 de către Judecătoria Pașcani, s-a respins cererea de încuviințare a executării silite a titlului executoriu, ordonanța nr. 620/2002 a Tribunalului Iași, definitivă, privind pe creditoarea sucursala E. Iași, SC T. SA și debitorul SC A. SA Pașcani, avându-se în vedere dispozițiile art. 456 C. proc. civ., care prevăd că poprirea se înființează la cererea creditorului de către executorul judecătoresc, dispoziție în raport cu care și funcție de modalitatea de executare aleasă de creditor (poprirea) cererea de încuviințare a executării silite a fost respinsă ca inadmisibilă.
împotriva acestei încheieri au promovat apel creditorii, criticile vizând aspecte de nelegalitate și netemeinicie.
Se susține că titlul executoriu îl constituie ordonanța nr. 620/2002, ordonanță conținând somația de plată, formulând cerere de executare silită mobiliară prin poprire în funcție de investigațiile obținute, împotriva debitoarei SC A. SA în considerarea dispozițiilor art. 3731C. proc. civ.
De aceea, consideră apelanta că în mod corect executorul judecătoresc a solicitat încuviințarea executării de către instanța de executare urmând ca acesta, funcție de investigațiile făcute să continue executarea mobiliară ori să înființeze poprirea.
Prin decizia nr. 7 din 4 ianuarie 2005, Curtea de Apel Iași a admis apelul, a schimbat în tot încheierea criticată și pe fond, a admis cererea formulată de SC C.I., dispunând încuviințarea executării silite a ordonanței nr. 620 din 26 aprilie 2002.
în motivarea soluției, instanța de control judiciar a reținut că executarea silită este guvernată de principiul disponibilității.
împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs SC A. SA Pașcani, criticile vizând aspecte de nelegalitate, fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ.
Se susține că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că cererea de executare silită prin executarea silită mobiliară prin poprire nu este aleasă corect forma executării, cu atât mai mult cu cât împotriva ordonanței privind somația de plată a formulat contestație în anulare.
Recursul este nefondat.
Executarea silită este guvernată de principiul disponibilității, urmărirea neputând începe decât la cererea creditorului.
Prin cererea formulată creditoarea reclamantă a solicitat executarea silită mobiliară, iar ca modalitate subsecventă de executare a debitorului s-a făcut vorbire și de dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., înființarea popririi asupra conturilor acestuia.
Cum normele de executare silită sunt guvernate de principiul disponibilității justificat instanța de apel a considerat că față de conținutul cererii de executare se desprinde concluzia că modalitatea principală de executare silită aleasă a fost cea de executare silită mobiliară.
S-au văzut și dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,
| ← ICCJ. Decizia nr. 4788/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5212/2005. Comercial → |
|---|
