ICCJ. Decizia nr. 4792/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Reclamanta SC V.D.I. SRL Hațeg, a chemat în judecată pe pârâta SC D.I. SRL Orăștie, solicitând anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 4 iunie 2003, restabilirea situației anterioare vânzării, obligarea pârâtei la 100.000.000 lei daune-interese cu dobânzi comerciale și înființarea sechestrului asigurător.
Tribunalul Hunedoara, prin sentința nr. 353/ CA din 11 februarie 2004, a admis în parte acțiunea, a desființat contractul de vânzare-cumpărare obligând pe reclamantă să restituie pârâtei gaterul și pe aceasta din urmă la restituirea prețului de 85.000.000 lei, a respins celelalte capete de cerere și a obligat pe pârâtă la 8.968.000 lei cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a reținut, în esență, că lucrul vândut prezenta vicii ascunse din cauza cărora nu putea fi întrebuințat după destinația sa, așa încât, față de dispozițiile art. 1353 și 1357 C. civ., vânzarea-cumpărarea se impune a fi desființată. Capătul de cerere privind despăgubirile reprezentând postamentul gaterului a fost considerat nedovedit, iar pentru încuviințarea sechestrului reclamanta nu a depus cauțiunea de 10 %.
Curtea de Apel Alba Iulia, soluționând apelurile declarate de părți, prin decizia civilă 297/ A din 3 decembrie 2004, a respins cererile ca nefondate.
Instanța de apel a reținut că fisura volantei gaterului reprezintă un viciu ascuns grav, care a existat la momentul încheierii contractului și a determinat imposibilitatea utilizării acestuia potrivit destinației, iar postamentul gaterului pentru care reclamanta a cerut despăgubiri nu este corespunzător acestei utilități el fiind folosit ulterior pentru cântar basculă.
împotriva deciziei astfel pronunțate, pârâta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., susținând că bunul vândut era în stare de funcționare la momentul acordului de voință și că reclamanta nu a plătit prețul.
Recursul este insuficient timbrat și va fi anulat.
Prevederile art. 1 și 20 din Legea nr. 146/1997, precum și cele ale art. 9 din O.U.G. nr. 32/1995, stabilesc obligativitatea timbrării anticipate a cererilor și acțiunilor adresate instanțelor judecătorești sub sancțiunea anulării acestora.
Recurenta a fost citată pentru termenele din 21 iunie și 18 octombrie 2005, cu mențiunea achitării taxelor de timbru și a depunerii dovezilor originale de plată, obligație pe care nu a îndeplinit-o.
întrucât chestiunea taxei de timbru este prealabilă, analiza hotărârii judecătorești atacate nu mai este posibilă, instanța nefiind legal sesizată.
Așa fiind, în temeiul textelor de lege citate, înalta Curte de Casație și Justiție va anula ca insuficient timbrat recursul declarat împotriva deciziei civile 297/ A din 3 decembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia.
în considerarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., față de culpa procesuală a recurentei, aceasta a fost obligată la plata sumei de 598 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4802/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4793/2005. Comercial → |
|---|
