ICCJ. Decizia nr. 4826/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4826/2005
Dosar nr. 5952/2004
Şedinţa publică din 19 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 20 martie 2003, reclamanta SC I. SRL Ştefăneşti a chemat în judecată pe pârâta SC P. SA Piteşti, solicitând obligarea acesteia să-i plătească suma de 429.659.400 lei, reactualizată în raport cu indicele de inflaţie, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a vândut pârâtei mărfuri, respectiv echipament de protecţie, salopete, veste, în valoare de 759.161.690 lei, iar părţile au stins prin compensare datorii reciproce în valoare de 329.502.290 lei, rămânând o diferenţă de plată în sarcina pârâtei în sumă de 429.659.400 lei. Reclamanta precizează că pârâta a semnat de primirea cantitativă şi calitativă a mărfii, pe fiecare factură emisă de reclamantă.
Reclamanta a încercat concilierea directă cu pârâta, dar aceasta nu s-a prezentat pentru conciliere.
Pârâta, prin întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea acţiunii susţinând că între părţi nu există relaţii comerciale concretizate prin comandă sau contract, facturile nu poartă ştampila societăţii şi nu există note de recepţie a mărfurilor facturate.
Prin sentinţa nr. 2373/ C din 29 septembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis acţiunea reclamantei şi în consecinţă pârâta a fost obligată să plătească acesteia suma de 429.659.400 lei, reprezentând contravaloare mărfuri, suma de 186.298.780 lei, reprezentând indicele de inflaţie, raportat la rata de scont a B.N.R. şi suma de 22.100.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În baza raporturilor comerciale cu executare imediată, reglementate de art. 36 C. com., reclamanta a vândut pârâtei diferite cantităţi de mărfuri (echipamente de protecţie), întocmindu-se facturile din 15 august 2001, în valoare de 48.809.800 lei, 19 septembrie 2001 în valoare de 191.006.900 lei, 2 octombrie 2001 în valoare de 182.605.500 lei, 17 octombrie 2001 în valoare de 303.123.940 lei şi 4 decembrie 2001 în valoare de 23.615.550 lei, facturi în valoare totală de 759.161.690 lei; părţile au întocmit procesele verbale de compensare din 29 octombrie 2001, pentru suma de 50.580.867 lei şi 7 noiembrie 2001, pentru suma de 278.921.423 lei, în total pentru suma de 329.502.290 lei, rămânând în sarcina pârâtei o diferenţă de plată în sumă de 429.659.400 lei.
S-a reţinut că facturile menţionatei mai sus, poartă la rubrica „expediere" numele delegatului D.G., iar procesele verbale de compensare sunt însuşite şi semnate de reprezentantul şi administratorul pârâtei P.G., de unde rezultă că mărfurile au intrat în proprietatea acesteia.
Cu privire la actualizarea sumei neachitate, în raport de indicele de inflaţie, raportat la rada de scont a B.N.R., s-a avut în vedere raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză.
Împotriva sentinţei tribunalului, în termen legal, a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, motivând în drept apelul pe dispoziţiile art. 294-298 C. proc. civ.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia nr. 84 din 1 martie 2004 a respins ca nefondat apelul pârâtei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC P. SA Piteşti pe care o critică pentru nelegalitate şi netemeinice, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 7, 9 şi 10 şi art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea recursului se susţine, pe de o parte că în mod eronat s-a reţinut existenţa raporturilor contractuale dintre părţi numai pe baza înregistrării în registrul de casă a facturilor iar, pe de alta, că pentru marfa livrată nu datorează dobânzi întrucât plata pentru aceste produse s-a făcut cu întârziere de S. Galaţi.
Ulterior, prin concluziile scrise, recurenta a invocat, ca motiv de ordine publică, greşita calificare a primei căi de atac, care, potrivit OUG nr. 58/2003 nu mai era apelul ci recursul, conform art. 7208 C. proc. civ. şi a solicitat casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei pentru judecarea recursului de către Curtea de Apel Piteşti.
Excepţia calificării căii de atac exercitată împotriva sentinţei nr. 2373 din 29 septembrie 2003 a Tribunalului Argeş drept recurs şi nu apel invocată de recurentă ca motiv de ordine publică, nu este fondată.
Având în vedere valoarea obiectului litigiului (peste 200 milioane lei) precum şi prevederile art. 282 şi art. 2821 (ulterior modificării lui prin Legea nr. 195/2004) şi ale art. 7208 C. proc. civ., calea de atac împotriva sentinţei menţionate era apelul şi Curtea de Apel Piteşti, în mod corect a procedat la soluţionarea lui ca atare. Faptul că potrivit art. 7208 C. proc. civ., hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială sunt executorii nu exclude, cum de altfel rezultă expres din chiar articolul respectiv, exercitarea, împotriva lor a căii de atac a apelului (evident cu îndeplinirea condiţiilor privind valoarea obiectului cauzei).
Celelalte motive invocate prin recurs nu pot fi încadrate în nici unul din temeiurile de drept prevăzute expres şi limitativ de art. 304 pct. 1-10 C. proc. civ., ele vizând doar greşita apreciere a probelor de către instanţe, aşa încât nu vor fi examinate.
Pentru motivele arătate Înalta Curte urmează ca în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC P. SA Piteşti, împotriva deciziei nr. 84 din 1 martie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4825/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4828/2005. Comercial → |
|---|
