ICCJ. Decizia nr. 4823/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4823/2005
Dosar nr. 1040/2005
Şedinţa publică din 18 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 431 din 25 iunie 2004, Tribunalul Gorj a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Gorj, secţia comercială şi de contencios administrativ, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei SC A. SA Târgu Jiu, invocate de pârâta B.C.R., sucursala Gorj.
A respins cererea de suspendare a judecării cauzei formulată de pârâta B.C.R., sucursala Gorj.
A admis acţiunea cu completarea ulterioară formulată de reclamanta SC A. SA Târgu Jiu, împotriva pârâtei B.C.R., sucursala Gorj, SC T. SA Berbeşti, SC S.D. SRL Novaci şi SC R. SRL Berbeşti.
A constatat nulitatea absolută a operaţiunilor de scontare a celor două bilete la ordin de către B.C.R. Gorj, în favoarea SC S.D. SRL, prin contractul de scont din 29 noiembrie 2002.
A dispus restituirea celor două bilete la ordin către emitent, respectiv către SC A. SA Târgu Jiu.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
În considerentele acestei sentinţe, tribunalul a reţinut în esenţă că este adevărat că obiectul discuţiei îl reprezintă problema de drept cambial, dar şi în această materie se poate pune în discuţie în anumite cazuri existenţa nulităţii absolute ca sancţiune a unui act juridic, atunci când la emiterea acestuia sau la efectuarea anumitor operaţiuni se încalcă ordinea publică sau se fraudează legea. S-a reţinut că potrivit art. 948 C. civ., pentru valabilitatea unei convenţii se cer întrunite următoarele condiţii, capacitatea de a contracta, consimţământul valabil al părţii care se obligă, un obiect determinat şi o cauză licită, aceste condiţii fiind valabile pentru convenţiile în materie comercială.
În speţă, argumentează tribunalul, a rezultat că pârâta SC T. SA Berbeşti nu şi-a respectat obligaţiile ce îi reveneau prin contractul de cesiune de creanţă, fraudând legea, contractul fiind lovit de nulitate absolută, această societate neavând de încasat faţă de C.N.L. Oltenia creanţe de 30 miliarde lei.
Anexa la contractul de cesiune de creanţă este parte integrantă a contractului, din acest document rezultând că SC R. SRL a garantat preluarea creanţelor. Reclamanta a emis bilete la ordin dar s-a văzut pusă în situaţia de a trebui să plătească pentru creanţe pe care nu le-a putut prelua, pentru simplul motiv că acestea nu existau.
S-a mai arătat că deşi cunoştea că nu are creanţe de încasat de la C.N.L. Oltenia, SC T. SA a folosit cele două bilete la ordin pe care le-a virat către SC S.D. SRL Târgu Jiu.
Tribunalul a mai argumentat că şi încheierea contractului de scont din 29 noiembrie 2002 s-a făcut cu fraudarea legii, fără a fi făcute verificările obligatorii ce cădeau în sarcina băncii, astfel că şi acest contract este lovit de nulitate absolută.
Instanţa de fond a mai reţinut că litigiul nu se desfăşoară în sfera exclusivă a dreptului cambial, fiind vorba de un litigiu de drept comun, prin care se urmăreşte constatarea existenţei nulităţii absolute a unor acte de natură comercială, coexistând în fapt atât raportul cambial cât şi raportul juridic fundamental iar plata cambiei la scadenţă stinge şi creanţa de drept comun.
Constatând că în speţă este vorba de o acţiune exercitată pe calea dreptului comun, dar care presupune raportarea la sfera dreptului cambial chestiunea privind un act de natură comercială, care este un titlu de credit, instanţa de judecată a admis acţiunea reclamantei, astfel cum a fost completată.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin sentinţa nr. 5 din 19 ianuarie 2005 a validat soluţia pronunţată la fond, respingând apelul declarat de pârâta B.C.R., sucursala Gorj.
În motivarea soluţiei, instanţa de apel a constatat că deşi legea specială nu prevede expres, doctrina şi practica au stabilit că operaţiunile cu titlu de credit, care sunt convenţii producătoare de efecte juridice, trebuie să îndeplinească, pe lângă condiţiile formale de emitere şi transfer şi condiţiile generale de valabilitate a oricăror convenţii prevăzute de art. 948 C. civ.
Acestea trebuie analizate privitor la operaţiunile efective de girare, scontare sau avalizare iar nu prin raportare la raportul juridic originar care a stat la baza emiterii titlului, faţă de care titlul este independent.
În esenţă s-a reţinut că operaţiunile de girare şi scontare ele însele, au urmărit un scop ilicit şi anume de a se obţine pentru o anume firmă unele credite cu fraudarea drepturilor şi intereselor emitentului titlurilor.
La data de 28 februarie 2005, pârâta B.C.R., sucursala Gorj, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 şi art. 303 C. proc. civ.
Recurenta şi-a întemeiat cererea pe prevederile art. 304 pct. 3, 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
Criticile formulate de recurenta pârâtă inserează excepţii procesuale şi apărări de fond.
Excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamantei SC A. SA este susţinută de recurentă, în sensul că în mod greşit s-a reţinut aplicabile în speţă normele de drept comun şi nu cele din sfera specială a dreptului cambial. A fost confundat regimul juridic al efectelor de comerţ cu regimul contractelor şi implicit a fost transferat obiectul litigiului din sfera dreptului cambial în sfera dreptului comun.
Excepţia de necompetenţă materială a instanţei de judecată este argumentată de recurentă, în sensul că, dincolo de aspectul procedural greşit ales de intimata reclamantă, operaţiunile juridice solicitate a fi constatate nule intră în sfera de competenţă materială a judecătoriei, fiind supuse procedurilor speciale din dreptul cambial.
Excepţia privind lipsa timbrajului vizează omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra taxelor de timbru, aferente în fapt celor 5 capete de cerere, cu finalitate deosebită şi netaxate de parte, în cuantumul prevăzut de lege.
Ultima critică pe cale de excepţie, priveşte lipsa calităţii procesuale active a reclamantei SC A. SA, în sensul că în raportul cambial, aceasta este debitor cambial şi nicidecum titular al dreptului de a contesta validitatea unui gir. Pe cale de consecinţă nu poate fi titulara dreptului la acţiune în sens material, substanţial, întrucât potrivit pct. 499 din Normele cadru „în cazul emiterii unui bilet la ordin, emitentul (subscriitorul), debitorul se obligă în mod necondiţionat să plătească o sumă de bani".
Pe fondul soluţiei pronunţate de către instanţele de judecată, recurenta arată că validarea sentinţei tribunalului în sensul că operaţiunile de girare şi scontare sunt lovite de nulitate absolută, deoarece sunt întemeiate pe o cauză ilicită, cu scopul de a frauda emiterea biletelor la ordin este greşită, întrucât nu poate fi condiţionată plata sumelor înscrise în biletele la ordin de îndeplinirea obligaţiilor asumate de părţi printr-un contract de cesiune de creanţă, cum este cazul în speţă.
Recurenta subliniază că, orice motive vor fi invocate, nulitatea absolută a contractului de cesiune de creanţă din 2000 nu poate determina nulitatea operaţiunilor de girare şi scontare a biletelor la ordin, acestea intrând sub incidenţa normelor de drept cambial, altfel s-ar aduce o gravă atingere a însuşi titlurilor de credit negociabile şi instrumentelor de plată, respectiv a biletelor la ordin.
Pentru aceste motive, reclamanta a solicitat admiterea excepţiei de necompetenţă a instanţei, rejudecarea cauzei şi modificarea hotărârii pronunţate, iar pentru celelalte situaţii invocate, admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul respingerii acţiunii SC A. SA.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Gorj sub nr. 355/2004, reclamanta SC A. SA Târgu Jiu a solicitat să se constate nulitatea absolută a operaţiunii de girare a 2 bilete la ordin emise de reclamantă de la SC T. SA Berbeşti la SC S.D. SRL Târgu Jiu, precum şi a scontării acestor bilete de către B.C.R. Novaci.
Reclamanta a încheiat contractul de cesiune de creanţă cedent fiind SC T. SA şi cesionar SC A. SA, creanţa fiind în sumă de 30 miliarde lei asupra debitorului cedat C.N.L. Oltenia. Executarea contractului s-a stabilit prin anexa la contract şi viza 6 etape. În schimbul cedării creanţelor, SC T. SA a primit de la reclamanta SC A. SA 6 bilete la ordin. Ultimele 2 bilete la ordin ce fac obiectul acestui litigiu, nu mai aveau acoperire în creanţa cedată asupra C.N.L. Oltenia, astfel că reclamanta a notificat cedentul (SC T. SA) să nu le mai folosească. La data acestei notificări (20 mai 2003) biletele în cauză erau deja girate în favoarea altei societăţi SC S.D. SRL Târgu Jiu şi scontate la B.C.R. Novaci (29 noiembrie 2002).
Rezultă că reclamanta, debitor cambial principal (trăgător) a investit instanţa de drept comun, tribunalul, cu o acţiune în constatarea nulităţii absolute a unor operaţiuni cambiale, potrivit procedurii şi cauzelor de nulitate de drept comun.
Se constată, în atare situaţie, că, pe de o parte, reclamanta are calitate procesuală activă, justificând implicit un interes, iar, pe de altă parte, că instanţa competentă să judece în fond acţiunea este tribunalul, litigiul nefiind circumscris, prin voinţa reclamantei, procedurii executorii cambiale de competenţa judecătoriei, aşa încât excepţiile recurentei cu acest obiect nu sunt întemeiate.
În ce priveşte excepţia regimului juridic aplicabil raportului dedus judecăţii, este de observat că aceasta nu vizează admisibilitatea acţiunii, cum greşit susţine recurenta, ci temeinicia ei fiind analizată, în cele ce urmează, împreună ci criticile de fond ale hotărârii atacate.
Reclamanta nu a investit instanţa cu constatarea nulităţii contratul de cesiune creanţe ci a fi constatate nule operaţiunile de girare şi scontare a biletelor la ordin, deci a unor titluri de credit, supuse unor reglementări speciale şi nu de drept comun.
Cambia şi biletul la ordin sunt titluri de credit negociabile şi instrumente de plată care constată obligaţia asumată de debitor de a plăti la vedere sau la scadenţa fixată beneficiarului sau la ordinul acestuia o sumă de bani determinată, ele putând fi transmise prin gir, reglementarea acestor operaţiuni fiind stabilită prin Legea nr. 58/1934 şi Normele Cadru din 8 martie 1994, emise în aplicarea legii, de către B.N.R.
Orice excepţie la îndemâna debitorului cambial poate fi invocată de către acesta, numai potrivit reglementărilor speciale mai sus evocate.
În speţa de faţă, girul şi scontarea nu pot fi examinate sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de valabilitate decât în limita expres prevăzută de dreptul cambial, aceste operaţiuni ţinând intrinsec de titlul cambial şi nu pot fi departajate material de acesta.
Ori, în reglementarea specială, transmiterea cambiei prin gir nu implică şi transmiterea raporturilor materiale care au dat naştere raporturilor cambiale, încheierea raporturilor dintre trăgător şi tras ce decurg din raportul cambial fundamental şi a raporturilor dintre giranţi şi ceilalţi semnatari ai cambiei, deoarece documentul care constată obligaţiile cambiale nu cuprinde şi aceste raporturi.
Aşa fiind, greşit instanţele de judecată au reţinut că operaţiunile de girare şi scontare, ele însele au urmărit un scop ilicit, respectiv obţinerea unor credite cu fraudarea drepturilor şi intereselor emitentului titlurilor, adică a reclamantei SC A. SA.
De altfel, chiar această societate însăşi nu-şi poate invoca propria culpă în încheierea contractului de cesiune de creanţă, care constituie izvorul juridic originar în cauză, în sensul că era datoare a verifica creanţa, ca mai apoi să emită biletele la ordin în acoperire.
Concluzionând, Curtea constată că nu pot fi supuse reglementărilor de drept comun operaţiunile de girare şi scontare a biletelor la ordin, ca operaţiuni efectuate pentru o cauză ilicită, întrucât aceste operaţiuni rămân supuse normelor speciale privind titlurile de credit, ori nulitatea absolută a acestora trebuie examinată numai sub incidenţa Legii nr. 83/1994 şi a Normelor cadru.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite recursul declarat de pârâta B.C.R., sucursala Gorj, va modifica Decizia atacată, în sensul că va admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei pronunţată la fond, pe care o va schimba în tot, în sensul că va respinge acţiunea reclamantei SC A. SA.
În considerarea prevederilor art. 274 C. proc. civ., va obliga intimata la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 431.500 lei vechi către recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta B.C.R., prin sucursala Judeţeană Gorj, împotriva deciziei nr. 5 din 19 ianuarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, în dosarul nr. 355/2004.
Modifică Decizia atacată, în sensul că admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei nr. 431 din 25 iunie 2004 a Tribunalului Gorj pe care o schimbă în tot, în sensul că respinge acţiunea reclamantei.
Obligă intimata reclamantă la 431.500 lei vechi taxă timbru, 43,15 RON, către reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4801/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4824/2005. Comercial → |
|---|
