ICCJ. Decizia nr. 4825/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4825/2005
Dosar nr. 3466/2003
Şedinţa publică din 19 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea pronunţată la data de 3 noiembrie 2003, în dosarul nr. 1980/2003, secţia a V-a comercială a Curţii de Apel Bucureşti a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta, A.V.A.B., în contradictoriu cu pârâţii V.T.I., S.V.I.E., V.D., V.G., U.M. şi P.A., a înfiinţat sechestru asigurător până la concurenţa sumei de 22.197.361.69 dolari S.U.A. plus dobânda legală, echivalentă în lei la cursul B.N.R. din ziua plăţii, până la soluţionarea dosarului nr. 1900/2003 al aceleiaşi instanţe, asupra bunurilor mobile ale pârâţilor, debitori astfel cum figurează acestea în anexele cererii introductive, respingând cererea privind înfiinţarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile aparţinând acestora.
Spre a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut îndeplinirea condiţiilor impuse de art. 907 alin. (1) C. com., apreciind că acest text face referire doar la averea mobilă şi nu poate fi completat cu norma de drept comun C. proc. civ. şi că nici norma specială, prevăzută de art. 39 alin. (2) din OUG nr. 51/1998, aplicabilă în speţă, nu derogă de la prevederile acestui text legal.
Împotriva menţionatei încheieri a formulat recurs reclamanta, A.V.A.B., solicitând modificarea, în parte, a acestei hotărâri, în sensul admiterii, în totalitate, a cererii formulate, cu consecinţa înfiinţării sechestrului asigurător şi asupra bunurilor imobile ale debitorilor, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat în esenţă, că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit, art. 907 alin. (1) C. com. şi, deopotrivă, a interpretat, eronat, legea specială, respectiv art. 39 alin. (2) din OUG nr. 51/1998, care nu distinge că sechestrul se aplică averii imobile sau mobile a debitorului.
Recursul este fondat.
Astfel, este de observat că deşi instanţa de fond a reţinut aplicabilitatea în cauză a legii speciale, evocând art. 39 alin. (2) din OUG nr. 51/1998, a considerat, în mod greşit, că menţionatul text limitează posibilitatea instituirii sechestrului doar asupra bunurilor mobile ale debitorilor, cu toate că din cuprinsul menţionatului articol nu rezultă aceasta şi, contrar principiului de drept enunţat în considerentele hotărârii: „speciallia generalibus derogant", a făcut aplicarea art. 907 alin. (1) C. com., restrictiv interpretat faţă de trimiterile la C. proc. civ., cuprinse în conţinutul acestui text şi reglementarea în vigoare a măsurii sechestrului asigurător, după modificarea ce i-a fost adusă prin art. I pct. 218 din OUG nr. 138/2000, ce permite creditorului, potrivit art. 291 C. proc. civ., să solicite înfiinţarea sechestrului asigurător şi asupra bunurilor imobile ale debitorului, în condiţiile prevăzute de lege.
Aşa fiind, constatând că incidenţa art. 304 pct. 9 în speţă, Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 1 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ., va admite recursul, va modifica, în parte, încheierea atacată în sensul că, în conformitate cu art. 39 alin. (2) din OUG nr. 51/1998, va dispune înfiinţarea sechestrului asigurător şi asupra bunurilor imobile aparţinând debitorilor, respectiv asupra imobilului situat în Bucureşti, aparţinând debitorului V.T.I.; asupra imobilului situat în Timişoara, şi terenului arabil în suprafaţă de 4179 m.p., situat în jud. Iaşi, aparţinând debitoarei V.D. şi asupra imobilului situat în Bucureşti, aparţinând debitorului P.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de creditoarea A.V.A.S. Bucureşti, împotriva încheierii din Camera de consiliu pronunţată în dosarul nr. 1980/2003 la 3 noiembrie 2003 de secţia comercială a Curţii de Apel Bucureşti, modifică în parte încheierea atacată şi dispune înfiinţarea sechestrului asigurător şi asupra bunurilor imobile aparţinând intimaţilor-debitori V.T.I., V.D., şi P.A., respectiv : imobil situat în Bucureşti; imobil situat în Timişoara; teren arabil în suprafaţă de 4179 m.p., situat în jud. Iaşi, şi imobil situat în Bucureşti, str. George Enescu.
Menţine restul dispoziţiilor încheierii recurate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4824/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4826/2005. Comercial → |
|---|
