ICCJ. Decizia nr. 4828/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4828/2005
Dosar nr. 10736/2004
Şedinţa publică din 19 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 861 din 14 aprilie 2004, pronunţată de Tribunalul Mureş s-a admis acţiunea formulată şi precizată de reclamanţii M.V., prin mandatar Z.A., împotriva pârâtelor C.E.C., sucursala Târgu-Mureş şi C.C.E.C. SA Bucureşti.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii în raport de dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ. şi a reţinut, pe fond, că reclamanţii au depozitat la agenţia C.E.C. Sărmaş, sume de bani pe care numitul M.D., angajat al C.E.C. nu le-a depus la C.E.C., conform atribuţiilor de serviciu, antrenându-se astfel răspunderea comitentului pentru fapta prepusului, potrivit art. 1000 alin. (3) C. civ.
Împotriva acestei hotărâri pârâtele au formulat apel şi prin Decizia nr. 137/ A din 7 septembrie 2004, Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială şi contencios administrativ, a admis apelul formulat de C.E.C. SA Bucureşti şi a respins, ca nefondat, apelul formulat de C.E.C. SA, sucursala Târgu-Mureş, a anulat în parte sentinţa atacată şi rejudecând cauza, a respins acţiunea formulată şi precizată de reclamanţi faţă de pârâta C.C.E.C. SA Bucureşti, menţinând restul dispoziţiilor privind obligaţiile de plată numai în sarcina pârâtei C.E.C. SA, sucursala Târgu-Mureş.
Pentru a se pronunţa astfel, a reţinut că C.E.C. SA Bucureşti nu a fost citată la nici un termen de judecată, încât s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 297 alin. (2) şi art. 105 C. proc. civ. şi având în vedere totodată, art. 137 alin. (1) C. proc. civ., a constatat că aceasta nu are calitate procesuală pasivă, în cauză, numitul M.D. neavând calitate de prepus al pârâtei C.E.C. SA Bucureşti ci al sucursalei Târgu-Mureş.
Cu privire la apelul formulat de C.E.C., sucursala Târgu-Mureş a reţinut că acesta este nefondat, deoarece scutirea de plata taxei de timbru a reclamanţilor este legală în raport de probele cauzei, s-a realizat procedura concilierii directe conform înscrisului de la dosar, în respingerea cererii de suspendare a judecăţii este justificată legal faţă de caracterul facultativ al măsurii, prevăzută de art. 244 C. proc. civ.
Pe fond, s-a reţinut că instanţa de fond a făcut o apreciere corespunzătoare a probelor şi a dispoziţiilor art. 1000 alin. (3) C. civ., apelanta fiind răspunzătoare pentru prejudiciul cauzat de prepusul său în funcţia ce i s-a încredinţat, prin nedepunerea şi însuşirea frauduloasă a sumelor înscrise în contractele de depozit încheiate de reclamanţi cu apelanta.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta C.E.C., sucursala Târgu-Mureş invocând, în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7, 9 şi 10 C. proc. civ.
S-a susţinut în cazul primului motiv de recurs că s-au încălcat dispoziţiile legale privind introducerea unor noi părţi în proces prin depunerea la dosarul cauzei de către mandatara Z.A. a unor precizări de acţiune, participarea altor reclamanţi decât cei din acţiunea introductivă nefiind posibilă decât prin formularea unor cereri de intervenţie în interes propriu cu citarea acestora, încât instanţa de apel trebuia să constate, conform art. 107 C. proc. civ. că s-au încălcat drepturile procesuale ale acestor părţi şi să anuleze hotărârea.
Prin al doilea motiv, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 a criticat modul de soluţionare a excepţiei de prematuritate calificată ca o excepţie de inadmisibilitate a acţiunii, raportat la dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ. şi a arătat că instanţa de apel a reţinut ca îndeplinită procedura de conciliere prealabilă având în vedere scopul acesteia chiar dacă în cerere nu s-a precizat valoarea pretenţiilor, nu s-au ataşat copii de pe actele doveditoare şi nu s-a respectat termenul prevăzut de lege prealabil introducerii acţiunii în instanţă.
Totodată, s-a respins nemotivat cererea de suspendare a judecării cauzei, care era justificată atât în fapt cât şi în drept, faţă de împrejurarea că împotriva prepusului societăţii s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracţiunile de înşelăciune, fals şi delapidare, fiind incident art. 19 alin. (2) C. proc. civ.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. a arătat în esenţă, că nu s-a probat calitatea de deponent a fiecărui reclamant, instanţa de apel neverificând înscrisurile depuse în probarea acestei calităţi, în conformitate cu art. 176 şi art. 177 C. proc. civ., nefiind depuse în original sau în copie legalizată, unele sunt nesemnate, nu există concordanţe între sumele cuprinse în conţinutul acestor acte şi cele pretinse, ori potrivit art. 1597 C. civ., depozitul voluntar nu se poate face decât prin înscris.
De asemenea, sumele despre care reclamanţii afirmă că ar fi fost depuse la C.E.C. nu au ajuns în casieria şi evidenţele contabile ale acesteia, încât obligaţia acestei unităţi bancare este lipsită de obiect, sens în care instanţa de apel trebuia să admită excepţia prevăzută de art. 133 C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât nu s-a precizat prin acţiune, conform art. 112 pct. 3 C. proc. civ., care este cuantumul sumelor solicitate.
Legat de această excepţie, instanţa de apel a dat o rezolvare greşită şi excepţiei de netimbrare a acţiunii introductive, instanţa în raport de obiect verificându-şi competenţa şi fixând taxa de timbru care, în cauză, nu a fost deloc achitată, deoarece s-au acordat scutiri, fără a se efectua verificările impuse de art. 78 C. proc. civ.
Cât priveşte răspunderea, instanţa reţine că prepusul M.D. a săvârşit o faptă ilicită, fără a avea o hotărâre penală care să confirme aceasta, iar din probe rezultă că sumele nu au ajuns în posesia recurentei pârâte, ci au fost însuşite fraudulos de prepusul acesteia în afara exercitării atribuţiilor de serviciu.
Recursul este nefondat.
Privitor la primul motiv, potrivit art. 107 C. proc. civ., preşedintele va amâna judecarea pricinii ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată, iar potrivit art. 105 C. proc. civ., actele îndeplinite cu nerespectarea formelor legale se vor declara nule numai dacă s-a pricinuit o vătămare părţii. În cauză, acţiunea formulată de reclamanţi a fost admisă, fiind citaţi potrivit calităţii pe care şi-au ales-o încât critica întemeiată pe art. 304 pct. 5 C. proc. civ., urmează a fi respinsă, partea faţă de care s-a admis acţiunea nefiind îndreptăţită să invoce în favoarea sa nulitatea relativă de care se poate prevala cealaltă parte, în speţă, reclamanţii şi care nu au interes.
În privinţa excepţiei de inadmisibilitate a acţiunii, întemeiată pe dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ., care prevăd obligativitatea concilierii prealabil introducerii acţiunii, a fost corespunzător rezolvată sancţiunea nefiind prematuritatea acţiunii, deoarece concilierea prealabilă nu constituie o cauză legală de întrerupere a termenului de prescripţie, iar caracterizarea corectă în drept a cererii este atributul instanţei, ceea ce a şi făcut. Totodată, respingerea acesteia este motivată prin hotărâre, conform art. 261 pct. 5 C. proc. civ. şi necontradictorie, existând dovada la dosar a răspunsului recurentei, din conţinutul căruia rezultă că a fost în cunoştinţă de cauză asupra concilierii şi nu a fost, nicicum, prejudiciată, iar scopul legii a fost atins, aşa cum a reţinut instanţa de apel recurenta pârâtă răspunzând negativ şi menţinându-şi poziţia şi în cadrul procesului.
Cât priveşte cererea de suspendare a judecăţii, instanţa de apel, de asemenea şi-a motivat soluţia, care este în concordanţă cu dispoziţiile art. 244 C. proc. civ., textul de lege reglementând unul din cazurile suspendării legale facultative, continuarea judecăţii şi antrenarea răspunderii făcându-se după regulile răspunderii civile delictuale, fără a se dovedi că reclamanţii s-au constituit parte civilă şi în procesul penal.
Aşa fiind, motivul întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este nefondat.
Referitor la restul motivelor întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., se constată că nici acestea nu sunt fondate.
Excepţia lipsei obiectului acţiunii prevăzută de art. 133 C. proc. civ., a fost corect soluţionată, dispoziţiile referitoare la chemarea în judecată fiind instituite exclusiv în favoarea părţilor şi deci nu au caracter imperativ, încât excepţia, sub sancţiunea decăderii, trebuia ridicată până la prima zi de înfăţişare la instanţa de fond, dar, oricum, rezultă că reclamanţii au respectat dispoziţiile art. 112 C. proc. civ., instanţa soluţionând cauza în limitele investirii, pe baza tabelelor anexate acţiunii care fac parte integrantă din aceasta, în care se indică sumele solicitate de fiecare reclamant.
Excepţia de netimbrare a fost, de asemenea, corect rezolvată, de vreme ce, s-au aplicat în cauză dispoziţiile art. 74 C. proc. civ., referitoare la scutirea de plata taxei de timbru aprecierea probelor legate de starea materială a reclamanţilor excedând motivelor de recurs prevăzute de lege şi în baza cărora s-ar putea modifica hotărârea, în recurs.
Pe fond, s-au depus la dosar în copie contractele de depozit în care apar semnăturile reclamanţilor, încât numai în măsura contestării propriei semnături de către partea interesată, se putea proceda în sensul art. 176 şi art. 177 C. proc. civ., ceea ce nu este cazul în speţă.
Instanţa a analizat toate aceste contracte pronunţându-se asupra lor, încât nu sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., care se referă la situaţia nepronunţării instanţei asupra unor dovezi administrative şi hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
În privinţa antrenării răspunderii civile delictuale rezultă, aşa cum s-a arătat, ca între părţi s-au încheiat contracte de depozit, actele depuse făcând dovadă în sensul art. 1597 C. civ., dar cum neexecutarea contractelor s-a datorat unui prepus al recurentei care deşi avea atribuţii nu a mai depus sumele la casieria băncii, însuşindu-le, fapt necontestat, în mod întemeiat, instanţa a reţinut că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, întemeiată pe dispoziţiile art. 1000 alin. (3) C. civ., neavând relevanţă juridică dacă se va reţine în procesul penal şi încălcarea legii penale.
Aşa fiind, soluţia instanţei de apel este la adăpost de criticile formulate şi sub aspectul legalităţii hotărârii în privinţa regulilor aplicabile răspunderii civile delictuale, încât concluzionând, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C.E.C., sucursala Târgu-Mureş, împotriva deciziei nr. 137 din 7 septembrie 2004 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 19 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4826/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4832/2005. Comercial → |
|---|
