ICCJ. Decizia nr. 4824/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4824/2005
Dosar nr. 1241/2003
Şedinţa publică din 19 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 4540 din 2 decembrie 1997, Tribunalul Bucureşti a admis acţiunea precizată şi a obligat pârâta SC C.M.E. SA (fostă SC M. SA) la plata sumei de 13.259.967 lei contravaloarea a 32,35 tone zahăr şi la 13.259.966 lei penalităţi de întârziere.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta şi prin Decizia comercială nr. 23 din 4 aprilie 2003, hotărârea instanţei de fond a fost schimbată şi societatea pârâtă SC C.M.E. SA a fost obligată şi la plata sumei de 705.486.729 lei, reprezentând rest de plată datorată pentru cantitatea de 839.812 tone zahăr şi penalităţi de întârziere.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că:
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs la data de 9 iunie 2003, pârâta SC C.M.E. SA, care a solicitat în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., în principal casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea de noi probatorii, iar în subsidiar, admiterea recursului şi modificarea deciziei în sensul respingerii apelului şi menţinerea hotărârii primei instanţe.
În dezvoltarea în fapt a motivelor de recurs a expus modul de derulare al raporturilor contractuale dintre părţi şi a susţinut că este greşită concluzia instanţei potrivit căreia culpa în deprecierea zahărului importat s-ar fi datorat faptului că recurenta nu a pus la dispoziţie în timpul necesar vagoanele pentru descărcarea zahărului în portul Constanţa, această reţinere fiind infirmată de înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi cele două rapoarte de expertiză.
Totodată, este incorectă reţinerea instanţei potrivit căreia cantitatea de 839.812 tone zahăr improprie consumului pentru populaţie a fost valorificată la preţul pieţei în contradicţie cu probatoriul administrat, prin care recurenta şi-a expus punctul de vedere potrivit căruia nu era posibil să impună unilateral beneficiarilor interni valorificarea zahărului la preţul pieţei în condiţiile în care aceştia deveniseră deja proprietarii acelor cantităţi de zahăr pe care le achitaseră la preţul din contract, iar recurenta nu a încasat un asemenea preţ de la terţii beneficiari ai mărfii (chemaţii în garanţie).
La data de 12 decembrie 2003, intimata SC P. SA Bucureşti a formulat întâmpinare ca şi celelalte intimate, invocând excepţia nulităţii recursului în temeiul art. 306 C. proc. civ. deoarece, motivele nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 304 pct. 1-10 C. proc. civ.
La 19 noiembrie 2004, recurenta a depus la dosar o sinteză a motivelor de recurs prin care arată că hotărârea este nelegală deoarece are la bază O.M.C. nr. 567/ P din septembrie 1993, publicat în M. Of. nr. 34 din 28 septembrie 1993, ordin care a fost aplicat retroactiv, încălcându-se astfel, Constituţia României şi convenţia părţilor.
De asemenea, prevederile HG nr. 296/1992, N.M. nr. 4503/1992, scrisoarea M.F. nr. 2857/1993, Ordinul nr. 567/P/1993, contractul părţilor şi telexul nr. 620/1992 au fost interpretate greşit, arătându-se, în esenţă, că actele au caracter normativ reţinute şi de expertiză nu se aplică în speţă şi ele nu cuprind preţul iniţial convenit şi nici nu îl modifică.
Nefiind un preţ stabilit prin contract, greşit instanţa de apel a acordat penalităţi de întârziere.
Analizând excepţia nulităţii recursului întemeiate pe dispoziţiile art. 306 C. proc. civ., se găseşte fondată.
Cauza recursului constă în nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii, care trebuie să se încadreze cel puţin în unul din motivele prevăzute limitativ de lege, în dispoziţiile art. 304 pct. 1-10 C. proc. civ.
Recurenta a invocat drept motive de recurs prin cererea iniţială, art. 304 pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea poate fi recurată atunci când instanţa schimbă natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecăţii prin interpretarea greşită a acestuia şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ., când hotărârea este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, dar prin expunerea de fapt, în realitate, aceasta aduce critici asupra aprecierii probelor, nearătând în concret care clauze contractuale au fost greşit interpretate sau ce lege a fost încălcată, aspectele ridicate încadrându-se în dispoziţiile art. 304 pct. 11 C. proc. civ., care a fost abrogat prin OUG nr. 138/2000.
Referirea făcută de recurentă, în sinteza la recurs la încălcarea art. 969 C. civ. şi la aplicarea greşită, în speţă, a unor acte cu caracter normativ prin confirmarea raportului de expertiză, nu pot fi primite, acestea fiind depuse cu încălcarea dispoziţiilor art. 303 C. proc. civ., potrivit căruia recursul se motivează cel târziu în cadrul termenului de declarare a acestuia.
Aşa fiind, în baza art. 306 C. proc. civ., se va constata nul recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de pârâta SC C.M.E. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 23 din 4 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4823/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4825/2005. Comercial → |
|---|
