ICCJ. Decizia nr. 4801/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4801/2005
Dosar nr. 1479/2005
Şedinţa publică din 18 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta A.F.I. Bucureşti a acţionat în judecată pe pârâta SC S.I. SRL Bucureşti şi a solicitat ca prin hotărâre judecătorească pârâta să fie obligată la plata sumei de 18.170 dolari S.U.A. contravaloare folosinţă spaţiu şi 33.848,94 dolari S.U.A. penalităţi în lei la data plăţii.
Pârâta a invocat prin întâmpinare excepţia prescrierii dreptului la acţiune şi a lipsei calităţii procesuale pasive a reclamantei, susţinând că spaţiul fiind repartizat unei fundaţii, între părţi nu s-au statornicit raporturi contractuale.
Tribunalul Bucureşti, investit cu soluţionarea pricinii, după declinarea competenţei în favoarea sa de la Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 4818 din 14 aprilie 2004, a respins, ca neîntemeiate excepţiile prescrierii dreptului material la acţiune şi a lipsei calităţii procesuale pasive şi a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei reţinând că între părţile în proces nu s-a încheiat un contract de închiriere, iar reclamanta nu a dovedit folosirea fără drept a spaţiului pentru care reclamanta a calculat chiria ce a format obiectul acţiunii.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond, a fost respins, ca nefondat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 24 din 17 ianuarie 2005.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că pârâta a încheiat cu SC C.A. SA un contract de asociere în participaţiune având ca obiect exploatarea spaţiului comercial din Şos. Olteniţei, că raporturile comerciale stabilite în temeiul art. 251 C. com., i-au permis pârâtei să folosească spaţiul respectiv, însă titularul contractului de închiriere a rămas tot SC C. SA, ţinut răspunzător faţă de locator.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamanta, care a susţinut că este nelegală şi netemeinică. A invocat în drept prevederile art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ. şi a susţinut că prin hotărârea recurată greşit nu s-a ţinut seama de situaţia de fapt în sensul că fişa de calcul a chiriei, a fost întocmită pârâtei pentru că nu avea contract de închiriere cu reclamanta şi pentru că pârâta investea în lucrări de construcţii şi instalaţii. S-a susţinut în motivele de recurs că întrucât s-a încheiat contract de asociere în participaţiune de către utilizatorul anterior al spaţiului cu pârâta, au devenit incidente prevederile art. 3 din H.C.G.M.B. nr. 59/1997.
Recurenta a solicitat obligarea în recurs a pârâtei la plata sumei totale de 80.793,86 dolari S.U.A. din care 18.170 dolari S.U.A. daune pentru perioada august 2000 - 22 ianuarie 2002 (reprezentând chirie neplătită), 10.700,36 dolari S.U.A. penalităţi calculate pentru perioada august 2000-22 ianuarie 2002, 27.582,06 dolari S.U.A. daune reprezentând contravaloarea folosirii spaţiului pe perioada februarie 2002 – februarie 2004 şi 24.341,44 dolari S.U.A. penalităţi pentru perioada octombrie 2000 - februarie 2004 înregistrate ca urmare a neachitării sumelor câştigate prin titlul executoriu din 26 aprilie 2004.
Recursul reclamantei este întemeiat şi se va admite potrivit celor ce se vor arăta în continuare.
Analizând criticile recurentei în raport de actele şi lucrările dosarului, rezultă folosirea spaţiului reclamantei de către societatea pârâtă pe perioada august 2000 - 22 ianuarie 2002.
Pentru intervalul de timp de mai sus, reclamanta a întocmit pârâtei fişă de calcul a chiriei, potrivit cu care pârâta datorează 18.170 dolari S.U.A.
Rezultă astfel că soluţia instanţei de apel care a menţinut pe fond soluţia tribunalului de respingere a acţiunii este neîntemeiată, pârâta având obligaţia de a plăti chirie pe spaţiul folosit, în baza fişei de calcul emisă de reclamantă.
Aşa fiind, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul reclamantei se va admite sub acest aspect, hotărârea recurată va fi modificată, în consecinţă se va admite şi apelul reclamantei şi hotărârea instanţei de fond va fi schimbată în tot în sensul că se va admite în parte acţiunea reclamantei pentru plata sumei de 18.170 dolari S.U.A. chirie datorată de pârâtă pe perioada august 2000 - 22 ianuarie 2002.
În ce privesc restul pretenţiilor reclamantei legate de penalităţile de întârziere, cum între părţile în proces nu a existat un contract bilateral cu clauză penală, în lipsa unei stipulaţii privind sancţionarea părţii în culpă pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale, corect instanţele anterioare au respins pretenţiile reclamantei ce nu au fost reglementate prin clauză penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta A.F.I. Bucureşti, împotriva deciziei comerciale nr. 24 din 17 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o modifică.
Admite apelul declarat de aceeaşi reclamantă împotriva sentinţei nr. 4818 din 14 aprilie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o schimbă în tot în sensul că admite în parte acţiunea şi obligă pârâta SC S.I. SRL Bucureşti la plata sumei de 18.170 dolari S.U.A. în echivalent în lei la data plăţii.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4765/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4823/2005. Comercial → |
|---|
