ICCJ. Decizia nr. 4842/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4842/2005
Dosar nr. 551/2005
Şedinţa publică din 19 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Bucureşti sub nr. 128 la data de 4 ianuarie 2001, reclamanta C.E. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta SC A. SA Bucureşti, instanţa de judecată să pronunţe o hotărâre prin care să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 160.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri.
În susţinerea pretenţiilor deduse judecăţii, reclamanta a arătat că între părţi s-a încheiat contractul de asigurare, având ca obiect asigurarea imobilului situat în Brăila, pentru producerea eventualelor riscuri enumerate în contract, suma asigurată a fost de 200.000.000 lei, iar, în urma incendiului produs la 27 august 2000, pentru paguba suferită, pârâta a plătit reclamantei o indemnizaţie de asigurare de 40.000.000 lei, rămânând o diferenţă de plată în sumă de 160.000.000 lei.
Prin sentinţa nr. 2169 din 20 martie 2001, Tribunalul Bucureşti a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta C.E.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că însăşi reclamanta a fost de acord cu despăgubirea de asigurare primită de la pârâtă în sumă de 40.000.000 lei, reclamanta semnând fără obiecţiuni procesul - verbal de constatare (dosar fond) şi, totodată, încasând, fără obiecţiuni, despăgubirile.
Împotriva hotărârii instanţa a declarat apel reclamanta invocând nelegalitatea şi netemeinicia acesteia.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 1188, pronunţată la data de 13 septembrie 2001 a respins, ca nefondat, apelul reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că imobilul asigurat a fost numai parţial avariat în urma producerii riscului asigurat şi că reclamanta a semnat fără obiecţiuni actele de constatare încheiate şi a încasat, tot fără obiecţiuni, despăgubirile stabilite.
Împotriva deciziei pronunţate în apel a declarat recurs reclamanta C.E., criticile aduse vizând, în esenţă, încălcarea legii, ceea ce a determinat soluţionarea greşită a fondului cauzei.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 3746 din 1 octombrie 2003 a admis recursul reclamantei, a casat Decizia atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a constatat că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare şi asupra dovezilor care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
În rejudecare, după casare, Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia nr. 572 din 27 octombrie 2004 a respins, ca nefondat, apelul reclamantei C.E., împotriva sentinţei nr. 2169 din 20 martie 2001, pronunţată de Tribunalul Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel, în rejudecare, a reţinut că reclamanta a fost despăgubită cu suma de 40.000.000 lei, reprezentând contravaloarea daunelor suportate de asigurat, cuantumul despăgubirilor fiind stabilit în acord cu condiţiile contractuale şi cu legislaţia în materie.
Împotriva deciziei nr. 572 din 27 octombrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs reclamanta C.E., invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, iar pe fond, admiterea cererii aşa cum a fost precizată.
În concret, recurenta reclamantă a invocat următoarele motive:
1. Decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricini, fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ.;
2. Decizia atacată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, fiind pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.;
3. Decizia atacată a fost dată în condiţiile în care instanţa nu s-a pronunţat asupra unei dovezi administrate care era hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ.
Recursul reclamatei este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, din actele dosarului, prin prisma criticilor aduse deciziei recurate, analizând în ansamblu motivele de recurs se constată că instanţa de apel, în rejudecare, după casare, a reţinut în mod corect că suma despăgubirilor a fost solicitată în acord cu condiţiile contractuale, cu condiţiile speciale în deplină concordanţă cu condiţiile generale de asigurare şi că izvorul raporturilor juridice în materia asigurărilor facultative îl constituie contractul de asigurare încheiat între părţi.
De asemenea instanţa de apel a apreciat just că, în speţă, fiind vorba de o pieire parţială a bunului asigurat, astfel cum rezultă din întreg materialul probator, indemnizaţia de asigurare se va plăti, conform sistemului acoperirii proporţionale a pagubei produse de riscul asigurat.
În consecinţă, constatând că nu pot fi primite criticile aduse deciziei recurate, acestea neavând suport legal şi nefiind dovedite, văzând că hotărârea recurată nu cuprinde motive contradictorii naturii pricinii şi, deopotrivă, considerând că hotărârea atacată este legală şi dată cu aplicarea corectă a legii, instanţa de recurs va respinge, ca nefondat, recursul declarat de către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta C.E., împotriva deciziei nr. 572 din 27 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4839/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4843/2005. Comercial → |
|---|
